Vitamina D: a suplimenta sau a nu suplimenta?

Raluca Schachter

17 ianuarie 2015

Avand in vedere abundenta de informatii care sunt circulate referitoare la vitamina D, deficienta comuna a acesteia si suplimentarea “preventiva” mai ales iarna, consider ca o serie de mentiuni esentiale isi au cu siguranta rostul in spatiul nutritional.

Din nou, abordarea alopata conform careia se detecteaza deficienta de vitamina D, se ia pilula si se “vindeca” persoana este pe atat de simplista, pe cat este de cele mai multe ori ineficienta si chiar periculoasa pe termen lung.

Inainte de a ajunge la modul in care putem determina cu adevarat necesitatea vitaminei D si suplimentarea cu aceasta, voi prezenta cateva aspecte importante despre rolul acestui nutrient important.

Ce este vitamina D si care este rolul acesteia in organism?

Vitamina D este o vitamina liposolubila, fiind sintetizata din grasimi. Un nivel scazut de colesterol si un consum prea scazut de grasimi sunt corelate cu o asimilare scazuta de vitamina D.

Vitamina D este sintetizata din colesterol sub piele, prin expunerea la soare, sau obtinuta din alimentatie. Aceasta forma numita colecalciferol este apoi transformata in ficat in calciferol, in forma activa de vitamina D 25-hydroxy numita si calcidiol, care se transforma apoi in calcitriol in rinichi si in cantitati mici in aproape toate celulele. Calcidiol este forma primara de depozitare a vitaminei D.

Forma activa de vitamina D (care trebuie testata de fapt in analizele de sange) este prezenta in organism timp de doar 2 -3 saptamani, deci corpul are nevoie de o sursa continua pentru a-si mentine rezervele.

Vitamina D are foarte multe functii in corp, printre care: influenteaza mai mult de 2,000 de gene, este necesara pentru absorbtia si utilizarea calciului si fosforului, are proprietati anti-cancerigene, produce mai mult de 200 de peptide anti-microbiene pentru lupta impotriva infectiilor, creste producerea de hormoni steroidieni, normalizeaza functia glandelor suprarenale.

Un nivel scazut de vitamina D a fost corelat cu o serie de boli autoimune, osteoporoza, fibromialgia, neuropatie, infertilitate, migrene menstruale, cancer, depresie, boala Parkinson si Alzheimer, dinti strambi si incalecati, miopie, probleme comportamentale.

Putem obtine vitamina D de la expunerea la soare?

Este important de luat in considerare ca oamenii societatii moderne nu mai petrec timpul de expunere solara pe care il petreceau bunicii si strabunicii lor. In plus, o serie de alti factori contribuie si mai mult la o absorbtie deficitara de vitamina D de la soare, cum ar fi:

dusul inainte de expunerea la soare care elimina uleiurile naturale ale pielii
norii si cladirile care blocheaza razele solare
unghiul de la care razele solare ating pamantul
ore in afara intervalului 11.00 AM – 2.00 PM, cand razele UVB nu se mai pot strecura la fel de bine prin stratul de ozon
daca nu este iunie, iulie sau august si locuiesti la nord de ecuator
hainele care acopera in totalitate corpul
folosirea cremei solare

Expunerea completa la soare a unui corp cu piele alba, timp de 30 de minute, fara imbracaminte si fara protectie solara, va rezulta in sinteza de 10,000 – 20,000 IU de vitamina D. Cu toate acestea, in piele se poate sintetiza doar o anumita cantitate de vitamina D inainte ca aceasta sa atinga un echilibru si sa inceapa sa se degradeze de la lumina solara, la fel de repede cum a fost sintetizata. Apoi, dupa expuneri repetate la soare, se acumuleaza pigmentul melanina, care scade formarea vitaminei D.

Surse de vitamina D in alimentatie.

Nevoia de vitamina D a organismului creste odata cu varsta mai inaintata. Vitamina D este o vitamina liposolubila si se regaseste astfel in alimentele cu cantitate mai ridicata de grasime. Sursele din plante contin vitamina D2 (ergocalciferol), iar sursele animale contin vitamina D3 (colecalciferol). Vitamina D3 este mai usor transformata in organism in forma sa activa.

Alimente bogate in vitamina D sunt: ficatul de cod, organele de animale, lapte crud, galbenusuri de ou, ciuperci, alge marine, somon si crustacee.

Pentru ca sursa de alimente pe care le consumam sa contina suficiente cantitati de vitamina D, aceasta trebuie sa fie expusa la randul ei la razele solare. Carnivorele obtin vitamina D aditionala din tesuturile si organele animalelor pe care le vaneaza. Continutul de vitamina D va varia in tesuturile de animale, in functie de cata vitamina D au obtinut din razele solare si hrana. Pestele, spre deosebire de celelalte animale, nu raspunde la razele solare si in schimb se bazeaza pe vitamina D din fitoplancton si alti pesti. Astfel, pestii de acvacultura crescuti in mod industrial, pot fi deficienti in acest nutrient esential.

Cum stabilim daca exista o deficienta care necesita suplimentare?

Conform credintei comune?actuale ca exista o deficienta generala de vitamina D, care “trebuie” corectata in orice conditii, aceasta a ajuns sa fie un nutrient de tip “masura universala”, care se prescrie pe banda rulanta atat de catre medici, cat si de catre diversi nutritionisti. Nu putem nega faptul ca in general, nivelul vitaminei D este mai scazut acum la populatia moderna decat a fost in cazul stramosilor nostri; stilul de viata si alimentatia fiind desigur factorii esentiali.

Cu toate acestea, problema deficientei si suplimentarii cu vitamina D este mai complicata decat se crede. Vitamina D functioneaza atat in antagonie, cat si in sinergie cu calciul. Vitamina D creste absorbtia de calciu; de aceea, o cantitate excesiva de vitamina D, prin cresterea absorbtiei de calciu, va produce apoi o scadere in nivelul de magneziu, potasiu sau in retentia / absorbtia fosforului, cat si o suprimare a absorbtiei de zinc.

Efectele vitaminei A, care creste absorbtia sau retentia potasiului si fosforului, va fi apoi redusa in prezenta unei cantitati crescute de vitamina D. Medicamentele pot de asemenea sa interfereze cu absorbtia nutrientilor si retentia acestora. Antiacidele, laxativele, anticonvulsivele, corticosteroizii si agentii antibacterieni sunt cunoscuti in a produce o deficienta de calciu si vitamina D.

Vitamina D va creste absorbtia de metale toxice cum sunt plumbul, cadmiul, aluminiul si strontiul daca calciul, magneziul si fosforul nu sunt prezente in cantitati suficiente in organism.Dupa cum se observa, suplimentarea la intamplare?cu o cantitate crescuta de vitamina D, poate influenta multi alti nutrienti si mecanismul fin dintre acestia. Asadar, cand si cum suplimentam?

Potrivit metodologiei Metabolic Typing, nivelul optim de vitamina D este dependent de tipul de metabolism. Tipurile carbohidrat au nevoie de mult mai multa vitamina D decat tipurile proteice. Totul se reduce la individualitatea metabolica a fiecaruia dintre noi, si la profilul biochimic al fiecaruia dintre noi. Proba si analiza atenta a fiecarui metabolism in parte va determina care este nivelul ideal de vitamina D, mai degraba decat actiunile dogmatice care impun masurile universal valabile.

De exemplu, o valoare scazuta sau crescuta a unui nutrient poate sa reprezinte un exces absolut sau o deficienta, o insuficienta calitativa (exista destul in organism dar nu este utilizat in mod eficient), sau o utilizare in exces, sau evidenta unei probleme, sau evidenta unui mecanism de aparare a organismului in fata unei probleme.

Analiza profilului biochimic al unei persoane efectuata din punct de vedere al individualitatii metabolice, utilizand date valoroase din analiza firului de par, cat si din analiza de sange, ne va da raspunsul necesar.

Astfel, in cazul unui tip proteic de exemplu, sau al unei persoane cu deficienta de calciu, un nivel scazut de vitamina D poate sa reprezinte mecanismul de aparare al organismului. In acest caz a suplimenta cu mai multa vitamina D va submina capacitatea de aparare a organismului si va inrautati dezechilibrul. In acest caz deficienta de vitamina D este un raspuns indirect al altor dezechilibre biochimice care trebuie corectate. Dar, in acelasi timp, nivelul scazut de vitamina D poate sa reprezinte o deficienta absoluta si atunci suplimentarea temporara cu vitamina D va rezolva dezechilibrul. In momentul in care apar simptome care sugereaza un dezechilibru in metabolismul calciului (mancarimi, stranuturi, reactii alergice, crampe, spasme, eczeme, etc.), atunci vei sti ca ai depasit deja cantitatea de vitamina D necesara.

Cu alte cuvinte, esential este tratarea persoanei, nu a simptomului sau deficientei sau a valorii din analiza. Decizia de a suplimenta sau nu cu vitamina D este una individuala si trebuie sa ia in considerare mai multi factori: tipul metabolic al persoanei, tipul de alimentatie in momentul analizei, deficientele de minerale, profilul biochimic, problemele de sanatate, expunerea la soare, etc.Alte recomandari atunci cand doresti sa evaluezi starea vitaminei D din organism:

efectueaza analiza de calcidiol, nu calcitriol. Testul corect se numeste 25-hydroxyvitamin D (25-OH vitamina D)
laboratoarele utilizeaza game de referinta largi pentru evaluarea unui marker. In general, o valoare “normala” de vitamina D ar trebui sa se situeze peste 32 ng/mL, ideal intre 40 si 50 ng/mL. Din nou, o valoare sub acest interval ideal sau o valoare peste nu inseamna neaparat ca trebuie “actionat” cu suplimentare directa.
nivelul de vitamina D va creste primavara si vara si va scadea toamna si iarna. De aceea nivelul de vitamina D dintr-un anotimp nu va fi neaparat acelasi cu nivelul din alte anotimpuri.
datele stiintifice nu definesc inca clar si consistent un nivel “ideal” de vitamina D, poate tocmai pentru ca lucrurile sunt atat de individuale, aspect pe care inca multi experti nu il pot recunoaste pe deplin. Formulele fixe, universal valabile, insa nu functioneaza. De asemenea, nu putem sti cu precizie in ce masura suplimentarea cu alti nutrienti afecteaza ceea ce constituie nivelul “ideal”.