Virusul HPV (Human Papiloma Virus) este una din infectiile cele mai raspandite, care se transmit pe cale sexuala si constituie sursa multor dezinformari in randul populatiei. Cele mai multe specii de virus cauzeaza papiloame genitale, dar unele pot determina o crestere celulara anormala pe suprafata cervixului, care se poate dezvolta in timp in cancer. Exista aproape 150 de specii de HPV cunoscute si infectiile sunt extrem de comune. Majoritatea populatiei poate fi purtatoare si poate fi infectata cu cel putin o specie de HPV fara sa stie, pentru ca de multe ori infectia este asimptomatica.
Exista doua tipuri de HPV: cu risc scazut si crescut. Speciile cu risc scazut, HPV 6 si HPV 11 cauzeaza papiloame (sau „negi”) genitale. Cele cu risc crescut, HPV 16 si HPV 18 pot contribui la dezvoltarea cancerului cervical.
In ciuda conceptiei comune ca infectia cu HPV este o forta letala in fata careia nu avem decat o singura solutie – vaccinarea, evidentele clinice, studiile efectuate, medicina naturala si integrativa, cat si mecanismele de aparare innascute ale sistemului imunitar sunt toate arme puternice si reale in fata acestui virus.
Virusii pot fi latenti in organism timp de saptamani, luni si chiar ani inainte de a deveni activi. Asadar intrebarile standard pe care le vei auzi in cabinetul medicului de genul „ai un partener sexual nou?” nu isi au rostul. Alte proceduri invazive cum ar fi colposcopia nu sunt nici acestea justificate in majoritatea cazurilor.
In realitate infectia cu HPV se rezolva de la sine in 90% din cazuri, in maxim 2-3 ani de la infectie. Deci unde intervine riscul de cancer in aceasta situatie? Chiar daca teoretic anumite specii de HPV pot cauza la un moment dat cancer, o pot face in timp indelungat, si sunt doar unul din multitudinea de factori care contribuie la dezvoltarea cancerului. Acesta va deveni intotdeauna posibil numai in cazul unui sistem imunitar profund slabit si disfunctional. In momentul in care mecanismele de aparare ale organismului sunt compromise, virusii cat si alte posibile microorganisme prezente in corp se reactiveaza si genereaza infectii si boli.
Sunt de asemenea posibile efecte secundare in urma biopsiei invazive a cervixului si sunt opinii ca aceasta procedura nu se recomanda femeilor care doresc sa ramana insarcinate, din cauza unor probleme care pot sa apara in timpul sarcinii. Chiar daca diagnosticul infectiei nu trebuie ignorat, acesta trebuie in primul rand sa determine actiuni pentru intarirea sistemului imunitar si pentru echilibrarea biochimica a organismului.
Vaccinul Gardasil impotriva infectiilor cu HPV.
Comunitatea medicala alopata si producatorii de vaccinuri asigura populatia ca vaccinurile impotriva infectiilor cu HPV previn cancerul cervical si salveaza vieti. Ei sustin ca nu exista efecte secundare si de aceea chiar si fetele pre-adolescente ar trebui sa fie vaccinate.
Desigur insa ca evidenta clinica si studiile ne arata cu totul alta situatie. Vaccinurile Gardasil au fost asociate cu efecte secundare foarte serioase, incluzand chiar decese si paralizie permananta. In Statele Unitie, in comparatie cu toate celelalte vaccinuri, Gardasil a fost asociat cu 61% din totalul reactiilor adverse posibile, 63% cu toate decesele in urma vaccinurilor si 81% din totalul cazurilor de paralizie permanenta la femeile sub 30 de ani.
Conform unui studiu publicat in Autoimmunity Reviews despre relatia intre vaccinul HPV si afectiunile autoimune s-au stabilit numeroase cazuri de declansare a proceselor autoimune, unde Gardasil a fost un factor principal. Printre alte afectiuni care au fost asociate cu acest vaccin se numara afectiuni ale sistemului nervos central, scleroza multipla, sindromul Guillan-Barre, insuficiente ovariana, afectiuni ale pielii, boala Kikuch-Fujimoto, ataxie cerebrala.
Intr-un articol publicat in 2009 in Journal of Experimental Therapeutics and Oncology un grup de cercetatori a descoperit ca proteinele produse de virusul HPV16 prezent in ambele vaccinuri Gardasil si Cervarix HPV, contin un risc de inducere a bolilor autoimune din cauza unui nivel ridicat de similitudine cu proteinele organismului. Exista peste 80 de proteine diferite in organismul uman la care vaccinul ar putea genera o problema de mimetism molecular, creand confuzie intre proteinele vaccinului si cele ale corpului. Cercetatorii au concluzionat:
Decizia de a vaccina cu vaccinul HPV este una personala, nu una care trebuie luata pentru a proteja sanatatea populatiei. HPV nu este o boala letala in 95% din cazurile de infectie; si celelalte 5 procente sunt detectabile si se trateaza in stadiile precanceroase.
Pana in acest moment vaccinul nu a fost corelat cu nici un caz de preventie impotriva decesului cauzat de cancerul cervical, in timp de afectiunile autoimune sunt in crestere rapida. S-a determinat preventia anumitor leziuni pre-canceroase prin vaccinul HPV, dar cercetatorii sustin ca un procent ridicat al acestor infectii s-ar rezolva in mod spontan fara vaccin.
Cu toate ca este adevarat ca in majoritatea cazurilor aceste infectii se rezolva de la sine, necesitatea unui sistem imunitar sanatos devine si mai importanta atat pentru a preveni infectia in primul rand, cat si pentru a o combate. Mai multe informatii despre combaterea infectiilor virale cronice poti citi in articolul meu Activitatea virala cronica si abordarea functionala a vindecarii profunde.
Pentru consultanta de specialitate in problemele tale de sanatate, poti programa o consultatie aici.
Resurse:
https://www.cdc.gov/vaccines/pubs/surv-manual/chpt05-hpv.html
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24468416
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19827272
