Probabil ca cel mai comun „scenariu” pe care din ce in ce mai multe persoane il experimenteaza este acela al alergiilor la diversi factori de mediu (par de animal, polen, praf, etc.) sau diverse alimente (gluten, lactate, porumb, ou, etc.) Simptomele se caracterizeaza printr-o eliberare masiva de histamina: nas curgator, mancarimi, usturimi ale ochilor, stranut, congestie, etc. Dar histamina nu este prezenta doar in aceste situatii. Ai fost probabil intepat de o albina sau tantar si ai observat inflamatia care se dezvolta. Aceasta este mediata de histamina. Sau ai avut o migrena dupa ce ai baut mai mult vin rosu si ai mancat branza fermentata. Si aceasta are o legatura cu histamina din organism. Ce se intampla, mai exact?
Ce este histamina?
Histamina este un mesager chimic implicat in raspunsul sistemului imunitar la reactiile inflamatorii. Este ca un semnal de alarma, care notifica organismul ca exista potentiali atacatori. Histamina determina dilatarea vaselor de sange, pentru ca leucocitele sa poata gasi si ataca cu rapiditate?infectia sau problema. Are insa si un rol central in digestie, alergii si intolerante alimentare, dar si in functionarea creierului, actionand ca un neurotransmitator. Este produsa de celulele imune numite bazofile si eozinofile, dar si mastocite, toate acestea fiind implicate in reactiile alergice, printre altele. Histamina este produsa de anumite specii de bacterii care se gasesc in intestine. Nu este de mirare ca toate disfunctiile digestive care s-au produs in era moderna au de multe ori implicata si intoleranta la histamina! Cu toate acestea, histamina in sine nu este problema, ci inabilitatea organismului de a determina buna functionare a acesteia.
Intoleranta la histamina.
Termenul de „intoleranta” este controversat si nu este agreat de toata comunitatea medicala; multi vor spune ca aceasta afectiune nici macar nu exista. Cu toate acestea, exista multe cercetari in domeniu si literatura de specialitate, care confirma fenomenul.
Pentru ca circula prin intregul circuit sanguin, histamina poate afecta intestinele, plamanii, pielea, creierul si intregul sistem cardiovascular, contribuind la o gama larga de simptome si afectiuni, care vor fi si greu de diagnosticat.
Simptomele care apar in urma intolerantei la histamina sunt: probleme digestive (diaree, dureri de stomac, crampe, flatulenta), probleme de piele (eczema, urticarie), probleme respiratorii, migrene, greturi, tahicardie, rinite, fata inrosita, transpiratii profunde, inflamatii puternice la muscaturile de tantari, nas curgator, sangerari nazale, astma, insomnie.
Daca suferi de astfel de simptome sau ai ocazional reactii alergice, care nu sunt neaparat asociate cu un anumit factor declansator, atunci poti suspecta o intoleranta la histamina.
Organismul nu are capacitatea de a degrada histamina cu ajutorul celor doua enzime,?histamina N-metil transferaza si diaminoxidaza (DAO), din urmatoarele cauze:
Mutatii genetice.
- mutatii in gena DAO care are nevoie de vitamina B6 si cupru drept cofactori, este polimorfica si reduce histamina extracelulara (atat din surse bacteriene cat si din alimentatie)
- mutatii in gena MTHFR care?contribuie la reglarea metilarii, necesara la reducerea histaminei intracelulare.
- mutatii in gena HNMT care necesita SAMe (S-adenosil metionina) drept cofactor, si acesta necesita o enzima MTHFR corect functionala pentru a produce SAMe. Este polimorfica si reduce histamina intracelulara.
- mutatii in gena MAO care necesita vitamina B2 drept cofactor, este polimorfica si reduce tiramina, histamina si catecolaminele (neurotransmitatori de stres).
*Nota: Histamina n-metil transferaza necesita metilare pentru a functiona corespunzator. Metilarea este o activitate celulara cheie, vitala, care contribuie la detoxifiere, controleaza inflamatia si echilibreaza neurotransmitatorii. Dereglarile/ defectele de metilare pot rezulta in dereglari emotionale si ale dispozitiei, cat si in dezechilibre multiple ale ficatului, pancreasului, stomacului, intestinelor, glandelor suprarenale si a tiroidei.
Toate aceste defecte genetice sunt destul de comune si pot fi determinate destul de usor cu ajutorul unei analize genetice salivare. Interpretarea corecta a acestor analize este insa deosebit de importanta.
Diverse afectiuni prezente.
Deficienta de enzima diaminoxidaza (DAO) poate fi determinata si de afectiuni existente (boala Crohn, colita ulcerativa, alergii alimentare, intoleranta la gluten, SIBO -Small Intestinal Bacterial Overgrowth, insuficienta renala, hepatite, etc.)
Consum de medicamente.
Un nivel redus al enzimei DAO poate fi determinat si de actiunea unor medicamente (cefalosporine, antiinflamatoare nesteroidiene, mucolitice, unele anestezice generale, antidepresive, imuno-modulatoare, antiaritmice, antihistaminice, blocantele H2).
Cu toate ca ultimele doua au de fapt rolul de a bloca excesul de histamina, acestea pot insa reduce si mai mult nivelul enzimei DAO in organism! Inca o dovada ca medicamentele nu vindeca, ci doar suprima simptome.
Disbioza intestinala.
Supraproductia de histamina poate fi generata de disbioza intestinala, deoarece anumite tipuri de bacterii produc histamina si alte tipuri o degradeaza. Asadar, daca exista un dezechilibru intre aceste bacterii, se poate genera o supraproductie de histamina.
Alimente bogate in histamina.
Persoanele predispuse la intoleranta trebuie sa evite o serie de alimente bogate in histamina. In general, alimentele fermentate, datorita bacteriilor produse in timpul fermentarii, sunt cele mai comune alimente care determina reactii negative. Mai jos este insa o lista mai completa cu cele mai comune alimente care trebuie evitate:
- bauturi alcoolice fermentate (vin, bere, sampanie)
- alimente fermentate: muraturi, otet, sos de soia, lactate fermentate, etc.
- mezeluri, afumaturi
- fructe uscate: caise, prune, smochine, curmale, stafide
- citricele si fructele de padure
- nuci si alune (in special caju, nuci si arahide)
- avocado, vinete, rosii, spanac, ciuperci
- peste afumat si anumite specii de peste: ton, anchois, sardine
Aceste restrictii insa nu trebuie sa fie neaparat pe viata. In momentul in care ti-ai echilibrat flora intestinala si ai lucrat la cauzele mai profunde ale intolerantei cum ar fi metilarea, aceste alimente pot fi reintroduse. Desigur nu exista o garantie ca toate persoanele vor putea tolera din nou absolut toate alimentele; depinde de pragul de toleranta al fiecarei persoane. Chiar si o persoana sanatoasa poate sa isi depaseasca pragul de toleranta al histaminei. Gandeste-te de exemplu la o „bomba histaminica” cum ar fi pizza clasica din fast food-uri sau chiar si o combinatie de peste afumat, avocado, ciuperci, nuci, branza si vin la o singura masa…Pentru multe persoane aceste alimente pot sa nu declanseze nici o reactie negativa, dar pentru alte persoane predispuse poate fi o tragedie.
Cum afli daca ai intoleranta la histamina si ce poti face pentru rezolvarea problemei?
Prin analiza de sange a markerilor diaminoxidaza (DAO) si histamina, se poate stabili daca ai o problema cu productia si/sau degradarea histaminei in organim. De cele mai multe ori, in analizele standard se testeaza doar DAO, dar ambii markeri sunt importanti pentru a afla ce se intampla cu adevarat in corp.
De exemplu, daca DAO se afla la un nivel normal dar histamina are un nivel ridicat, inseamna ca nu ai o problema cu degradarea histaminei, ci cu supraproductia acesteia, poate din cauza disbiozei intestinale. Deci rezolvand cauza – problema digestiva – va fi cel mai probabil solutia in aceasta situatie. Anti-histaminice naturale care se pot consuma sunt quercetin, bromelina si pycnogenolul. Asa cum bacteriile benefice din lactatele fermentate (Lactobacillus casei, Lactobacillus delbrueckii, Lactobacillus bulgaricus) produc histamina, si deci sunt contraindicate, o serie de lactobacili pot insa ajuta la degradarea histaminei: Lactobacillus plantarum si Bifidobacterium infantis.
In caz contrar, daca nivelul DAO este scazut iar histamina are un nivel normal, atunci acest tipar reflecta o problema de ordin genetic sau de alta natura. Suplimentul care contine aceasta enzima se poate insa lua si de cele mai multe ori simptomele negative se vor remedia.
Mai sunt desigur si alti markeri care pot oferi o viziune mai clara si o confirmare in ceea ce priveste activitatea histaminei si DAO din organism, printre care: homocisteina, analiza genetica (vezi mai sus), total IgE, IgG, IgM, IgA , markeri tiroidieni, etc. De exemplu, din observatii clinice empirice s-a determinat ca un nivel crescut al bazofilelor de 1% sau mai mare, pe o perioada mai indelungata, poate corespunde cu o valoare a histaminei de 60 sau mai mare. Un procent de 2% sau mai mare al bazofilelor, de regula, coreleaza cu o valoare a histaminei mai mare de 150.
