fbpx

Tot ce trebuie să știi despre boala Lyme (borelioza). Metode naturale și eficiente de vindecare și prevenție.

Raluca Schachter
Topics: Sistemul imunitar

Sumar:

  • boala Lyme (borelioza) este mai comuna si răspândită decât se crede in mod convențional.
  • odată infectat cu Borrelia, se pot transmite si o multitudine de alți agenți patogeni, cum ar fi Bartonella, Babesia, Erlichioza, Rikettsia, Mycoplasma, Chlamydia si viruși.
  • timpul de transmitere al infecției poate fi chiar si de 10 minute, nu de 24 – 48 de ore cum menționează majoritatea surselor.
  • prezenta spirocheților pe Pământ datează de aprox 100 milioane de ani si au infectat oamenii din cele mai străvechi timpuri.
  • mediile de transmisie pot fi variate si nu sunt limitate doar la căpușă.
  • lipsa simptomelor imediate sau a eritemului migrator NU exclud prezenta infecției! Mai puțin de 50% din persoanele infectate dezvolta eritemul specific!
  • infecția cu spirochete (in forma lor chistica) poate rămâne latentă in organism mult timp (luni, ani) si atunci când sistemul imunitar este scăzut, infecția se poate reactiva.
  • boala Lyme este supranumita „marele imitator” pentru ca simptomele si afecțiunile asociate sunt extrem de diverse.
  • majoritatea tehnologiilor de testare sunt imprecise si oferă multe rezultate fals negative.
  • cele 5 zile de antibiotic care se prescriu in mod uzual după o mușcătura de căpușă sunt de cele mai multe ori insuficiente si nu acționează si împotriva co-infecțiilor.
  • fiecare program de tratament trebuie sa fie foarte individual si sa ia in considerare întregul profil de sănătate al persoanei, starea sistemului imunitar, cat si tipurile de infecții prezente.

Incidenta infecțiilor cu Borrelia burgdorferi si alte co-infectii a devenit atât de ridicata (dar si subestimata si incorect abordată), încât subiectul nu mai poate fi evitat.

Cu toate ca am lucrat cu persoane care suferă de afecțiunea Lyme si cunosc particularitățile de baza ale acesteia, faptul ca atât eu cat fiica mea am fost infectate in aceasta vara in urma unei mușcături de căpușă, mă determina sa abordez subiectul mai pe larg.

Ce este boala Lyme (borelioza)?

Afecțiunea Lyme este cauzata de bacteria  Borrelia burgdorferi si este transmisa in principal prin intermediul căpușelor. Sub numele de Borrelia se găsește, de fapt, un grup de mai multe genospecii implicate in patologia Lyme; genul Ixodes este cel care poarta bacteria Borrelia.

Borrelia burgdorferi este o spirocheta, o bacterie in formă de spirala, similara cu bacteriile care provoacă sifilis, dar mai complexa din punct de vedere genetic.Este principalul agent cauzal al bolii Lyme in America de Nord, in timp ce Borrelia afzelii si Borrelia garinii, alți membrii ai complexului speciilor Borrelia, sunt cauzele principale ale infecției Lyme in Europa si Asia. Mai recent in America de Nord, Borrelia miyamotoi, Borrelia mayonii si Borrelia hermsii au fost de asemenea implicate intr-o proporție semnificativa in cazurile de boala Lyme.

Prezenta spirocheților pe Pământ nu este noua, ci datează de aprox 100 milioane de ani; acestea au infectat oamenii din cele mai străvechi timpuri. Otzi, „Omul Ghețurilor” care a trăit acum 5.300 de ani, era infectat cu spirochetele bolii Lyme si avea artrita. Spirochetele se regăsesc, de asemenea, într-un număr impresionant de animale sălbatice si domestice.

Dar in prezent, borelioza si coinfecțiile acesteia se afla in creștere rapida si fără precedent in întreaga lume in rândul populației. In SUA de exemplu, CDC raportează ca aproximativ 300.000 de persoane sunt diagnosticate cu boala Lyme in fiecare an. Acest număr poate subestima adevărata prevalenta a bolii din cauza testării defectuoase, a diagnosticării greșite si a sub raportării.

O întrebare pe care multe persoane si-o pun este : „cum de a devenit deodată atât de periculoasa mușcătura de căpușă, pentru ca in copilăria noastră nu am avut astfel de probleme?” Răspunsul este: populația a crescut in număr vertiginos si a alterat in mod agresiv ecologia mediului înconjurător, clima in schimbare si încălzire este propice dezvoltării căpușelor, efectele electromagnetice, cat si excesul de antibiotice si alți stresuri de mediu determina o virulenta si rezistenta crescuta, spirochetele fiind microorganisme deosebit de inteligente, cu o rata ridicata de supraviețuire si adaptare.

„Boala Lyme trebuie recunoscuta ca o epidemie virulenta, care este de cel puțin șase ori mai frecventa decât HIV / SIDA.”

Cum se transmite?

Căpușele sunt vehicule pentru a transmite Borrelia către „gazde”, care pot fi șoareci si căprioare, dar care, de obicei, nu au efecte negative la agentul patogen. Oamenii, deși nu sunt vehicule pentru transmisia Borrelia, îndeplinesc un rol diferit, dar la fel de critic: sunt o sursa de hrana pentru căpușe. De-a lungul duratei lor de viată de aproximativ trei ani, căpușele trec prin patru stadii de viată: ou, larva, nimfa si adult.

Căpușele transmit Borrelia (si mulți alți agenți patogeni) in timpul procesului de hrănire: odată ce se afla pe un om sau animal, se atașează de piele si secreta o substanța cu rol de amorțire, care împiedica gazda sa simtă mușcătura. Daca căpușă conține agenți patogeni, organismele infecțioase din saliva sa sunt transmise gazdei in timpul procesului de hrănire.

Este important de luat in considerare faptul ca evidenta clinica si câteva studii recente au adus in discuție si alți vectori de transmisie, cum ar fi țânțarii si păienjenii. Mai exact, un studiu efectuat in Germania de către persoane de la Universitatea Goethe, Muzeul de Istorie Naturala Senckenberg Gorlitz si Universitatea din Frankfurt au descoperit in conformitate cu studiile anterioare, ca o cantitate notabila de spirochete se afla in glandele salivare ale țânțarilor.

Concluziile sugerează ca țânțarii ar putea juca rolul de a fi un vector mecanic ocazional al bolii Lyme. Cercetătorii au putut sa confirme ca țânțarii au menținut Borrelia in organism in timpul metamorfozei, in ciuda faptului ca nu au avut niciodată o hrana de sânge. Chiar daca dovezile nu sunt încă foarte concludente sau suficiente, acestea merita luate in considerare pe viitor.

De asemenea, mai multe dovezi indica ca Borrelia se regăsește in secreția vaginala si lichidul seminal al persoanelor infectate, ceea ce sugerează posibilitatea transmiterii sexuale ca mod de infecție. Deși aceste concluzii rămân speculative, si/sau exista anumite situații particulare in care sunt șanse mai mari de infecție (de ex. bărbatul este cel infectat, gradul de severitate al bolii, starea sistemului imunitar, etc.), cu siguranța aceste indicii necesita studii suplimentare.

Despre co-infectii

Căpușele sunt rezervoare pentru zeci de microorganisme, in afara de Borrelia, inclusiv alte tipuri de bacterii, paraziți si viruși. Unele nu sunt patogene, ci influențează capacitatea căpușei de a găzdui si transmite agenți patogeni, ceea ce o face mai virulenta. Altele sunt patogene, determinând seturi distincte de simptome la persoana infectata si complicând tabloul clinic:

Babesioza: Infecția cu Babesia microti provoacă anxietate, transpirații atât ziua cat si noaptea, afectează respirația si ritmul cardiac.

Bartonella: Infecția cu speciile Bartonella provoacă dureri in gat, glande umflate, dureri la nivelul picioarelor, dureri abdominale si dureri in articulații, cum ar fi umerii si genunchii. De asemenea, este legata de tulburări neuropsihiatrie, cum ar fi anxietatea, panica, furia si schizofrenia cu debut brusc.

Ehrlichioza: Ehrlichioza provoacă simptome asemănătoare gripei, incluzând o tuse uscata, oboseala, dureri musculare si un nivel scăzut de celule albe in sânge. De asemenea, scade trombocitele si creste enzimele hepatice.

Rickettsia: Infecția cu Rickettsia este adesea confundata cu gripa, deoarece produce simptome precum febra, greața si vărsături. La 50 pana la 85 la suta dintre oameni, provoacă o erupție roșie pe palmele mâinilor. La fel ca Ehrlichia, reduce si celulele albe din sânge si trombocitele, crescând AST si ALT. Se considera ca Rickettsia joaca un rol semnificativ, dar subapreciat in patogeneza Lyme, influențând persistenta bolii.

Mycoplasma: Mycoplasma pneumoniae suprastimulează celulele B, provocând reacții autoimune si boli reumatoide, oboseala si dureri articulare si musculare. Imunitatea slăbita cauzata de Borrelia burgdorferi face ca organismul sa fie mai susceptibil la infecția cu Mycoplasma.

Chlamydia: Infecția cu Chlamydia provoacă artrita, infecții respiratorii si pneumonie si poate contribui la dezvoltarea bolilor autoimune.

Viruși: Căpușele au o densitate virala ridicata, si pot transmite specii virale noi, dăunătoare, precum virusul South Bay.

 Care sunt simptomele infecției?

Odată ce o căpușă infectata musca un om, daca sistemul imunitar răspunde imediat la fluxul de patogeni, apar simptome acute. Daca sistemul imunitar nu detectează rapid bacteriile sau daca tratamentele din faza acuta nu reușesc sa elimine complet infecția, boala Lyme poate produce simptome cronice.

Simptomele acute ale bolii Lyme

Mușcătura recenta a unei căpușe si apariția iritației specifice numita eritem migrator, sunt indicative pentru boala Lyme; aceste persoane pot primi un diagnostic fără teste clinice. Cu toate acestea, puține persoane cu boala Lyme detectează căpușele atașate, (acestea fiind de cele mai multe ori incredibil de mici), iar eritemul apare la mai puțin de 50% din cazuri, chiar daca infecția este prezenta. De asemenea, simptomele sunt confundate frecvent cu alte boli, precum gripa, care întârzie diagnosticul bolii Lyme.

Alte simptome ale bolii acute Lyme includ:

  • Durere de cap
  • Oboseala accentuata
  • Transpirații de noapte si de zi
  • Frisoane
  • Dureri musculare
  • Dureri articulare
  • Dureri de gat
  • Probleme ale somnului
  • Furnicături si amorțeala in mâini si degete

Simptomele bolii cronice Lyme

Boala Lyme poate deveni cronica, provocând deficiente fizice si mentale semnificative. Unele dintre simptomele bolii cronice Lyme se suprapun cu simptomele acute, inclusiv oboseala, dureri articulare si probleme de somn. Cu toate acestea, boala Lyme cronica poate provoca, de asemenea, disfuncții mai grave in diferite sisteme ale corpului:

  • Probleme neuropsihiatrie, cum ar fi depresia, anxietatea, durerile de cap, modificări de dispoziție, labilitatea emoționala, gânduri suicidale si disfuncția cognitiva
  • Agresivitate si violenta cu debut brusc, care au fost observate in unele cazuri de boala Lyme si coinfecții Lyme, in special Bartonella
  • Boala Alzheimer, manifestata printr-o relație bine documentata intre Lyme si bolile neurodegenerative
  • Disfuncție imunitara si inflamație, care este perpetuata de somn de proasta calitate
  • Neuropatie sau disfuncții nervoase, care pot fi cauzate de inflamația sistemului nervos in diferite parți ale corpului
  • Simptome cardiovasculare
  • Probleme cu dezvoltarea creierului fetal in cazurile in care o femeie însărcinata are boala Lyme si este transmisa copilului ei

Despre testarea de laborator

Testarea pentru detectarea bolii Lyme si a coinfecțiilor este de mult timp deficitara si are o rata scăzută de precizie din motive complexe, diverse si greu de rezolvat. In primul rând, in primele 2 – 4 săptămâni de la infecție, doar aproximativ jumătate din persoane produc un număr măsurabil de anticorpi la spirochete.

Persoanele care testează in aceasta perioada vor obține de multe ori un rezultat fals negativ si sunt retestate doar atunci când starea lor de sănătate se înrăutățește. Anticorpii IgM cresc in săptămâna a treia de la infectare, ajung la un nivel maxim după 4 – 6 săptămâni si apoi dispar după aproximativ 8 săptămâni.

Deci daca vei face o testare după aceasta data, anticorpii pot sa nu apară deloc. Anticorpii IgG, care apar după 6 săptămâni de la infecție si pala la 3 luni, pot persista timp de ani de zile după un tratament de succes si daca vei face o retestare este posibil sa afli ca ești pozitiv la boala Lyme, fără sa fie însă așa. Răspunsul anticorpilor poate fi slab sau non-existent in diferite stadii ale bolii, la persoane diferite.

Spirochetele tind sa ajungă la un nivel maxim la 60 de zile după infecție si apoi sa scadă la un nivel minim in organism. Astfel, pot fi atât de scăzute încât sa nu poată fi detectate cu ajutorul testelor actuale, nici măcar la biopsie. In plus, bacteria se poate transforma in forma chistica, făcând-o si mai greu de detectat.

Daca s-a urmat un tratament cu antibiotice, nivelul acestora va fi din nou insuficient pentru a fi detectat cu tehnologiile actuale de laborator. Spirochetele își alterează continuu forma astfel încât sa fie „invizibile” la testările de laborator si in fata sistemului imunitar al organismului.

Timp de zeci de ani, laboratoarele s-au bazat pe o strategie de testare a sângelui „in doi pași” pentru diagnosticarea bolii Lyme.

Primul nivel este un test de sânge ELISA, care măsoară nivelurile de anticorpi împotriva Borrelia burgdorferi.

Al doilea nivel, Western blot testează, de asemenea, anticorpii împotriva B. burgdorferi, dar merge cu un pas mai departe prin raportarea reactivității la 10 proteine ​​diferite găsite in bacterie. Cu toate acestea, aceasta strategie de testare are mai multe dezavantaje:

  • sensibilitate scăzută (o capacitate scăzută de a-i identifica corect pe cei infectați) de 30 – 40% in stadiile incipiente ale bolii Lyme. In toate stadiile bolii Lyme, inclusiv in etapele adesea devastatoare, sensibilitatea algoritmului „in doi pași” creste la doar 57,6 %!!
  • Western blot nu testează multe alte tulpini de Borrelia care provoacă boala.
  • Western blot este predispus la probleme metodologice si subiectivitate in interpretare, care pot duce la rezultate fals negative.

Ce alte variante exista?

  • Testare serologica imunoblot, un nou test care este mai sensibil decât western bolț si este proiectat sa ii ia locul.
  • Testare moleculara poate fi folosita pentru a suplimenta rezultatele serologice. EliSpot de la ArminLabs evaluează răspunsul imun al celulelor T la Borrelia burgdorferi, reflectând astfel activitatea curenta a bolii Lyme. Testul devine negativ atunci când B. burgdorferi nu mai este activ, ceea ce li face util pentru monitorizarea tratamentului.
  • Global Lyme Diagnostics oferă testul GLD, care testează prezenta anticorpilor împotriva proteinelor de suprafață exterioare, extinzând astfel numărul de specii si tulpini care pot fi detectate.
  • Ceres Nanoscience, oferă testul Nanotrap Lyme. Acest test concentrează antigenii Lyme in urina si apoi detectează antigenii folosind ELISA si western bolț.
  • Testarea cu tehnologia PCR (DNA Connexions)- chiar daca a fost odată foarte promițătoare, s-a determinat ca aceasta produce frecvent rezultate pozitive false si demonstrează o sensibilitate scăzută. Numărul scăzut de spirochete nu sunt omogene in țesuturi si in mod frecvent, nu se poate detecta astfel ADN-ul. Exista însă demersuri pentru a folosi aceasta tehnologie PCR din urina, fiind cunoscut faptul ca Borrelia colonizează vezica urinara a tuturor vertebratelor.

In concluzie, daca nu se poate face uz de mai multe astfel de teste in combinație, împreuna cu analiza simptomatologiei persoanei, atunci consider ca cea mai buna soluție este un tratament natural de prevenție si chiar de eliminare a infecției după mușcătura de căpușă.

Despre metodele naturale de tratament.

De la descoperirea sa, boala Lyme a fost încărcata de controverse. Comunitatea medicala convenționala susține ca boala Lyme este rara si ușor de tratat cu o singura runda de antibiotice. Principalii susținători ai acestei teorii includ organizații precum Center for Disease and Control (CDC) din SUA si Infectious Disease Society of America (IDSA).

Cu toate acestea, alte organizații medicale si numeroși experți in tratarea bolnavilor de Lyme si-au exprimat îndoieli serioase cu privire la comportamentul etic al acestor grupuri in elaborarea ghidurilor de tratament ale bolii Lyme.

International Lyme and Associated Diseases Society (ILADS) se afla in opoziție directă cu CDC si IDSA, argumentând ca boala Lyme este o afecțiune complexa, care necesită adesea un tratament extins, dincolo de recomandările convenționale.

In ciuda dovezilor abundente ca boala Lyme persista după tratamentul standard si ca testele de diagnostic curente sunt inadecvate, CDC si IDSA continua sa reziste la schimbarea ghidurilor de screening si tratament. Aceasta continua sa priveze pacienții de testele si de tratamentul de care au nevoie pentru a se vindeca.

In prezent, atât eu cat si colegii mei din SUA, Australia si UK urmam recomandările unor experți de renume mondial in tratarea bolii Lyme, cum ar fi Stephen Buhner, dr Dietrich Klinghardt, Dr. Lee Cowden, Dr. Richard Horowitz, Dr. Joseph Burrascano.

Mai jos este un sumar al unui „plan de acțiune”, care cred ca este esențial de urmat in orice stadiu de infecție cu Borrelia si coinfecțiile acesteia. Desigur ca acesta trebui personalizat in funcție de profilul de sănătate al fiecărei persoane. Abordarea mea se bazează pe principiile naturale, funcționale si integrative ale sănătății, pe studiul dobândit in ultimii ani pe aceasta tema, cat si in urma experienței personale recente.

  • Alimentație

O alimentație corecta pentru tipul tău metabolic, cu rol de susținere a funcției imune sănătoase si de reducere a inflamației provocata de borelioza, oferă baza solida pentru recuperare. Daca nu știi care sunt alimentele de care are nevoie organismul tău pentru un sistem imunitar robust, atunci poți afla prin testul metabolic.

Aceasta metodologie te va învață cum funcționează metabolismul tău, ce alimente are acesta nevoie pentru o sănătate optima, cum iți poți echilibra biochimia ta unica, si cum sa asiguri reversul simptomelor negative existente. Multitudinea de factori externi care ne-au afectat pe parcursul vieții, cat si moștenirea noastră genetica, joaca un rol important in determinarea alimentelor potrivite pentru organismul nostru.

  • Echilibru biochimic

Dezechilibrul mineralelor se afla la baza tuturor afecțiunilor si simptomelor negative. Vindecarea nu este posibila fără detectarea corecta si precisa a dezechilibrului de minerale, in orice organism.

Modul cel mai precis si corect de a determina deficientele exacte de minerale este prin analiza firului de par si cunoașterea tipului metabolic. Doar așa poți ști cu exactitate cu ce minerale trebuie sa suplimentezi, ținând de asemenea cont de faptul ca toate mineralele lucrează in antagonice si sinergie unele cu altele.

Tocmai de aceea este deseori ineficient si chiar periculos sa suplimentezi minerale la întâmplare; prin orice suplimentare vei influenta automat si starea altor minerale, vitamine si nutrimente, prin scăderea sau creșterea lor. Astfel poți înrăutăți alte deficiente sau poți destabiliza alte minerale sau vitamine.

  • Suport imunitar si gastrointestinal 

Borrelia afectează funcția imuna a gazdei, reușind astfel sa persiste in organism fără sa fie detectata. Aceasta suprimare imunitara face ca gazda sa fie mai susceptibila la infecții oportuniste, cum ar fi Candida, afectând in continuare sănătatea organismului.

Boala Lyme cronica poate provoca, de asemenea, autoimunitate prin reactivitate încrucișata intre anticorpii de Borrelia si proteinele propriului organism. Acest mecanism poate sa explice de ce boala Lyme a fost corelata cu scleroza multipla, artrita reumatoida si boala Alzheimer.

De asemenea, Borrelia își schimba propria morfologie pentru a se sustrage sistemului imunitar; se transforma din forma sa de spirala, intr-o structura chistica sferica, lipsita de proteine ​​de recunoaștere a suprafeței celulare.

De asemenea, face echipa cu alți patogeni, pentru a forma un biofilm. Biofilmul este un consorțiu de microorganisme care trăiesc in sinergie si pot deveni rezistente la tratamentul cu antibiotice. De aceea, in infecțiile rezistente se pot adaugă si nutrienti cu rol de rupere a biofilului, cum ar fi serrapeptaza.

Susținerea sistemului imunitar si a glandei suprarenale cu alimentație corecta, stil de viată echilibrat si nutrimente specifici sunt esențiale. Printre cei mai eficienti nutrimente cu rol de a sprijini sistemul imunitar in borelioza si co-infectii sunt:

  • astragalus (3.000 mg/ zi o luna de la mușcătura de căpușă si 1.000 mg/zi ulterior, pe termen lung, dar NU in cazurile de boala cronica Lyme) 
  • cordyceps
  • alte ciuperci medicinale
  • andrographis
  • cat’s claw (gheara matei)
  • eleuthero
  • ashwagandha
  • extract de lemn dulce

Diferitele co-infectii transmise de căpușă pot perturba microbiota intestinala, contribuind la disfuncție intestinala si inflamație sistemica. Având in vedere ca 70% din imunitatea organismului se afla in intestine este esențial sa se asigure un suport gastrointestinal adecvat pe toata durata tratamentului.

Acesta poate include o varietate de pre- si prebiotice, enzime digestive, nutrimente cu rol de vindecare intestinala cum ar fi colostrul si alți nutrimente cu rol de reducere a inflamației si iritației intestinale si stomacale.

Datorita cantității mari de toxine care se vor elibera in momentul eliminării infecției si pentru a evita posibile reacții Herxheimer de înrăutăți, se pot adaugă nutrimente specifici cu rol de suport al funcțiilor ficatului si fierii , cat si de „legare” a toxinelor (denumiți binders), cum ar fi chlorella, zeolitul sau cărbunele activ.

  • Suport antiinflamator

Borrelia determina un răspuns sistemic profund inflamator, eliberând citokine pro-inflamatorii, care afectează in mod negativ țesuturile de la inima, pana la la creier. Efectele neuroinflamatorii ale bacteriei provoacă neuropatie periferica si inflamații ale creierului, ducând la depresie, anxietate, ceata cerebrala si alte simptome neuropsihiatrie. Aproape toate plantele si nutriții menționați in acest articol au si rol anti-inflamator si antioxidant, dar in plus se mai poate consuma si curcumina.

  • Suport pentru structurile de colagen

Borrelia are o afinitate pentru țesutul conjunctiv si atât bacteriile, cat si citokinele pro-inflamatorii generate de sistemul imunitar pentru a combate infecția, pot deteriora acest țesut si pot provoca o multitudine de probleme, inclusiv dureri cronice.

Articulațiile, ligamentele, mușchii, creierul, ochii, pielea si inima sunt toate formate din cantități mari de colagen, o componenta majora a țesutului conjunctiv și, ca atare, acestea sunt printre cele mai afectate de infecție cu Borrelia.

Se poate include in program suport si protecție suplimentara pentru țesutul conjunctiv sub forma de colagen din suplimente, vitamina C, seleniu si supa de oase concentrata. 

  • Program antimicrobian

Programul antibacterian trebuie sa aibă un spectru larg si poate fi însoțit sau nu de 20 – 30 de zile de antibiotic (doxiciclina sau azitromicina). Doxiciclina nu elimina toate posibilele bacterii, cum ar fi Bartonella si aprox. 35% din persoane au recidive in urma administrării de antibiotic in mod singular.

Pentru un efect maxim, programul antibacterian trebuie sa fie urmat împreuna cu extractele naturale pentru imunitate menționate mai sus, trebuie sa fie foarte individual si sa ia in considerare întregul profil de sănătate al persoanei, starea sistemului imunitar, cat si tipurile de infecții prezente.

Cele mai eficiente si uzuale extracte din plante cu rol antibacterian (recomandate de Stephen Buhner, expert recunoscut mondial in medicina pe baza de plante) sunt:

  • Japanese knotweed root (Polygonum cuspidatum)
  • Cryptolepis
  • Cat’s claw (gheara mâței)
  • Houttuynia cordata
  • Andrographis
  • Scutellaria baicalensis

Pe plan personal, atât eu cat si fiica mea am urmat cu succes un program modificat pe baza recomandărilor lui Stephen Buhner, împreuna cu un tratament homeopat care consta in ledum palustre, aurum arsenicosum si borrelia nos. Am aplicat de asemenea ulei de oregano si de cannabis local de jur imprejurul mușcăturii si pe toata suprafața eritemului migrator, care s-a dezvoltat doar la mine. Ulterior am efectuat operatii energetice care au rezolvat in totalitate si in profunzime infectia.

Prevenție

  • chiar daca locuiești la casa cu gradina sau pornești intr-o drumeție, la plimbare in parc, picnic sau orice alta activitate in aer liber unde este vegetație, ramai pe cărări bine îngrijite si evita vegetația bogata si tufișurile. Atunci când caută sa se hrănească, căpușele se urca pe vârfurile ierbii si așteaptă sa se agate de o gazda.
  • folosește spray pentru insecte (uleiurile esențiale de eucalipt, lemongrass, lavanda, geraniu, cedar, etc.)
  • efectuează verificări minuțioase ale corpului pentru a vedea daca ai o căpușă atașata. Căpușele nimfe sunt de mărimea semințelor de mac si deci destul de greu de detectat.
  • scoate cat poți de repede căpușă atașata, preferabil cu ajutorul unei pensete speciale cum este TickEase. Nu strânge corpul căpușei, nu răsuci, arde sau nu încerca alte remedii casnice. Acest lucru poate creste riscul de infecție, deoarece căpușă ar putea regurgita conținutul stomacului in zona mușcăturii.
  • aplica imediat pe locul mușcăturii o compresa pe care se pune o pasta din argila verde si tinctura de andrographis. Așteaptă pana se usucă si apoi o poți spală cu apa. Aplica compresa la câteva ore, timp de câteva zile. Pasta poate provoca iritații minore ale pielii, așadar asigura-te ca hidratezi pielea intre tratamente. Aceasta pasta ajuta la absorbția multor toxine din zona afectata si minimizează impactul microbilor. Alternativ poți masa locul mușcăturii cu ulei de oregano, aplicând de jur împrejur, in cercuri largi.

Resurse:

Ți-a plăcut acest articol?

Articole similare

Vezi toate articolele