Suplimentarea cu vitamina D. Iata de ce poate fi gresita.

/în /de

vitamina D

 

In ultimul deceniu, vitamina D s-a distins ca un supliment minune; sute de studii de cercetare sugereaza ca vitamina D poate ajuta la prevenirea unor multitudini de afectiuni, de la osteoporoza la tulburari autoimune, functia imuna, boli cardiovasculare, cancer si multe altele.

Statisticile sugereaza ca un numar ridicat de adulti si copii nu au suficienta vitamina D in organism.

Multi medici si nutritionisti prescriu in mod obisnuit suplimente cu doze mari de vitamina D, cuprinse intre 2000-10.000 UI (unitati internationale) pe zi, pana la 50.000 UI pe saptamana.

Vitamina D sustine evident sanatatea umana. Dar de ce nu abordam motivele care stau la baza scaderii de vitamina D?

Exista deja evidente solide care demonstreaza ca testarea si corectarea deficientei de vitamina D este mult mai complexa decat monitorizarea nivelului de 25 hidroxivitamina D si suplimentarea cu vitamina D3. Aceasta abordare pierde din vedere faptul ca multi factori vor media modul in care 25-hidroxivitamina D este transformata in hormonul secosteroid activ calcitriol (1,25-dihidroxivitamina D) si cel mai potent metabolit al vitaminei D. In plus, numeroase influente patogene vor modifica cursul transportului intracelular al calcitriolului si legarea nucleara la receptorul de vitamina D (VDR).

Fara sa se investigheze aceste influente, clinicienii pierd din vedere cauzele fluctuatiilor aberante in nivelul de vitamina D si nu pot aplica un protocol corect de echilibrare si vindecare.

Importanta formei active de vitamina D in evaluarea deficientei.

Cercetarile recente sugereaza ca aproape fiecare celula a corpului nostru are receptori pentru vitamina D, ceea ce indica un rol mult mai puternic pentru aceasta vitamina decat s-a crezut anterior. Aceste noi informatii ne-au ajutat sa descoperim ca vitamina D influenteaza si sistemul imunitar si ajuta la diferentierea celulelor, reglarea tensiunii arteriale, secretia de insulina si multe altele.

Vitamina D in forma sa activa – calcitriolul are o importanta deosebita pentru multe functii fiziologice. Este un micronutrient care ajuta la absorbtia calciului din alimente in tractul digestiv si reglarea altor minerale din corp.

Aceste functii sunt activate atunci cand calcitriolul se leaga la locul receptorului nuclear VDR. Printre altele, activarea receptorului pentru vitamina D (VDR) este esentiala pentru:

  • modularea comportamentului imunitar al celulelor T si celulelor B
  • reducerea proliferarii de citokine pro-inflamatorii (interferon gamma și IL-17).
  • interactiunea cu PTH (hormonul paratiroidian) pentru a absorbi calciul din intestin si reabsorbtia calciului in rinichi, precum si pentru a regla excretia fosfatului anorganic.
  • integritatea si cresterea neuronala  – NGF (factorul de crestere a nervilor) care este imbunatatit prin activarea receptorului VDR.
  • activarea caii dopaminei
  • interactiunea cu procesele de reproducere sexuala, incluzand functia receptorului androgenilor, sinteza testosteronului si suficienta gonadala

Vitamina D si conexiunea cu inflamatia si infectiile din organism.

Unele cercetari medicale au determinat ca nivelul scazut de 25 (OH) D este o consecinta a inflamatiei cronice, mai degraba decat cauza acesteia.

Cercetarile indica ca proliferarea bacteriilor patogene poate duce la un nivel ridicat de 1,25 (OH) 2D si 25 (OH) D scazut. Eradicarea agentilor patogeni si imbunatatirea imunitatii pot corecta metabolismul disfunctional al vitaminei D si pot rezolva simptomele inflamatorii.

Infectiile cu patogeni influenteaza negativ functia receptorului Vitaminei D, in special cand sunt prezente:

  • EBV (virus Epstein Barr)
  • CMV (citomegalovirus)
  • Borrelia burgdorferi (spirochetele care genereaza boala Lyme)
  • Radiatiile electromagnetice
  • Gliotoxina, produsa de numeroase ciuperci.

Deficienta de vitamina D si echilibrul biochimic.

Suplimentarea la intamplare cu doze ridicate de vit D, fara a cunoaste si intelege intregul profil de sanatate al persoanei si nici starea altor minerale si vitamine implicate in echilibrul biochimic poate fi chiar periculoasa. De exemplu, doze mari de vit D pot scade nivelul de zinc, magneziu, potasiu, fosfor, calciu si vitamina A!

Vitamina D si calciul exista intr-un echilibru delicat. Daca organismul nu poate regla nivelul de calciu, acesta se poate depune pe tesuturile moi ale corpului, inclusiv in artere. Unele studii sugereaza ca aceasta este o posibilitate reala atunci cand nivelurile de vitamina D devin prea mari.

Pe langa rolul sau in coagulare, vitamina K ajuta, de asemenea, la formarea si mentinerea sanatatii oaselor si dintilor. O face prin activarea unei proteine ​​specifice numita osteocalcin care ajuta organismul sa foloseasca calciu si sa il depuna acolo unde apartine. Exista deci o conexiune foarte puternica intre calciu-vitamina K, si daca suntem deficienti in vitamina K, calciul se poate acumula si depune în tesuturile moi din corp. Persoanele cu un conținut scazut de vitamina K sunt mai susceptibile sa sufere de ateroscleroza sau de calcifierea arterelor. Deci, daca s-ar suplimenta cu doza mare de vitamina D in prezenta deficientei de vitamina K, rezultatele pe termen lung ar putea fi dezastruoase.

Magneziul este un mineral important implicat în peste 300 de procese diferite din organism, inclusiv capacitatea de a produce si utiliza ATP, principala forma de energie a organismului. Magneziul ajuta si la o serie de activitati legate de producerea si utilizarea vitaminei D. In special, pare sa modifice sensibilitatea tesuturilor la vitamina D si ajuta la mentinerea echilibrului de calciu.

Deoarece magneziul este utilizat in metabolismul vitaminei D, suplimentarea cu niveluri ridicate de vitamina D ar putea provoca o deficienta si mai mare de magneziu intr-o populatie deja deficitara si poate de asemenea determina depozitele de calciu in artere.

Vitamina A poate preveni toxicitatea cu vitamina D si invers. Cu cat este mai scazut nivelul de vitamina A, cu atat vitamina D se acumuleaza in exces.

Alte implicatii care trebuie luate in considerare cand evaluam starea vitaminei D, pe langa posibilitatea unei inflamatii ridicate si a unor infectii nerezolvate este si implicatia glandelor paratiroide. Cand acestea simt o scadere a nivelului de calciu din sange, secreta hormonul paratiroidian (PTH). PTH stimuleaza formarea de vitamina D activa, care creste absorbtia calciului in intestinul subtire si eliberarea de calciu din os, in incercarea de a restabili nivelurile normale de calciu din sange. Nivelurile inalte de PTH pot duce deci la un nivel ridicat de 1,25 (OH) 2D , densitate minerala osoasa scazuta, risc crescut de fracturi si osteoporoza.

Putem astfel folosi PTH, calciu și vitamina D3 activa ca markeri pentru a ne oferi o imagine mai completa a starii  vitaminei D . In prezentarea sa la IHH-UCSF, Dr. Masterjohn a sugerat ca nivelurile serice de PTH peste 30 pg / ml pot fi un indiciu pentru deficitul de vitamina D atunci cand nivelurile 25 (OH) D sunt limitate. Dar daca nivelurile de 25 (OH) D au un nivel scazut sau chiar putin sub limita de referinta de laborator (de exemplu, 25 pana la 30 ng / ml), dar PTH este mai mic de 30 pg / ml, este putin probabil ca pacientul sa fie deficient in vitamina D, iar suplimentarea nu este justificata.

Pentru consultanta de specialitate in problemele tale de sanatate, poti programa o consultatie aici.

 

Resurse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4160567/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25048990/

https://chriskresser.com/vitamin-d-more-is-not-better/?fbclid=IwAR1YPiWRWK75tHbRDE1WYBPEHjrS4FudiglRTUTnrmTpUEPJEPY7EjELrfk

Yenamandra SP1, Hellman U, Kempkes B, Darekar SD, Petermann S, Sculley T, Klein G, Kashuba E. Epstein-Barr virus encoded EBNA-3 binds to vitamin D receptor and blocks activation of its target genes. Cell Mol Life Sci. 2010 Dec;67(24):4249-56. doi: 10.1007/s00018-010-0441-4. Epub 2010 Jul 1.

Rieder FJJ1, Gröschel C2, Kastner MT1, Kosulin K3, Laengle J4, Zadnikar R5, Marculescu R5, Schneider M1, Lion T6, Bergmann M4, Kallay E2, Steininger C7. Human cytomegalovirus infection downregulates vitamin-D receptor in mammalian cells. J Steroid Biochem Mol Biol. 2017 Jan;165(Pt B):356-362. doi: 10.1016/j.jsbmb.2016.08.002. Epub 2016 Aug 9.

Salazar JC, Duhnam-Ems S, La Vake C, et al. Activation of human monocytes by live Borrelia burgdorferi generates TLR2-dependent and -independent responses which include induction of IFN-beta. PLoS Pathog. 2009;5:e1000444.

Trevor G. Marshallcorresponding author1 and Trudy J. Rumann Heil; Electrosmog & autoimmune disease: Immunol Res. 2017; 65(1): 129–135

Margherita T. Cantorna,1,2,* Lindsay Snyder,1 Yang-Ding Lin,1 and Linlin Yang; Vitamin D and 1,25(OH)2D Regulation of T cells; Nutrients. 2015 Apr; 7(4): 3011–3021.

Duygu GEZEN-AK, Erdinç DURSUN, and Selma YILMAZER; The Effect of Vitamin D Treatment On Nerve Growth Factor (NGF) Release From Hippocampal Neurons; Noro Psikiyatr Ars. 2014 Jun; 51(2): 157–162.

Coughlan CA1, Chotirmall SH, Renwick J, Hassan T, Low TB, Bergsson G, Eshwika A, Bennett K, Dunne K, Greene CM, Gunaratnam C, Kavanagh K, Logan PM, Murphy P, Reeves EP, McElvaney NG. The effect of Aspergillus fumigatus infection on vitamin D receptor expression in cystic fibrosis. Am J Respir Crit Care Med. 2012 Nov 15;186(10):999-1007. doi: 10.1164/rccm.201203-0478OC. Epub 2012 Aug 16.