Printre multe functii critice pe care le detine, fierul este esential in formarea catalazei, un antioxidant cheie care protejeaza celulele de radicalii liberi, in formarea citocromului, care este baza formarii de ATP si energie si este un co-factor necesar in sinteza neurotransmitatorilor serotonina si dopamina. Aproximativ 70% din fierul din organism se regaseste in celulele rosii ale sangelui denumite hemoglobina si in celulele muschilor denumite mioglobina. Hemoglobina este esentiala pentru a transfera oxigenul din sange catre plamani si tesuturi. Mioglobina accepta, depoziteaza, transporta si elibereaza oxigenul.

Fierul este insa un mineral esential atat pentru oameni, cat si pentru patogeni! Reglarea distributiei de fier serveste ca un mecanism al imunitatii innascute (nespecifice) impotriva patogenilor. Chiar si in absenta infectiilor, metabolismul fierului asigura ca acesta sa fie putin accesibil microorgansimelor patogene. Patogenii umani au dezvoltat o multitudine de mecanisme pentru a obtine fier. Ca raspuns la infectie, imunitatea nespecifica intareste si mai mult mecanismele de aparare prin care sustrage si ascunde fierul. Astfel, se asigura ca interfata gazda-patogen ramane un camp de lupta in continua evolutie, pentru pretiosul mineral.

 

Excesul de fier si infectiile.

 

Fierul? poate deveni un element toxic cand nivelul este in exces. Acumularea nu numai ca dezvolta patogenii, dar devine si o cauza primara de stres oxidativ si activitate excesiva a radicalilor liberi. Fierul este un mineral foarte reactiv atunci cand este nelegat si expus la oxigen.

Deoarece patogenii au nevoie de fier pentru supravietuire, in prezenta infectiilor nivelul de fier din sange poate depasi valorile normale. Explicatia este ca un nivel ridicat de fier scade abilitatile de autoaparare ale unor celule cum ar fi neutrofilele si celulele T. Simultan, un nivel ridicat de fier devine sursa de replicare a unor patogeni cum ar fi bacteriile gram negative: klebsiella, aeruginosa, listeria, tuberculoza, gonoree, candida albicans si altele. S-a demonstrat in anumite studii pe animale ca reducerea nivelului de fier a inhibat cresterea numarului anumitor patogeni cum ar fi shigella.

Cercetari si studii au demonstrat ca microorganismele au dezvoltat mecanisme specifice prin care „fura” feritina (proteina care stocheaza fierul si il elibereaza) din diferite organe si tesuturi ale organismului. De exemplu, listeria obtine feritina din neuroni, celule epiteliale, macrofage si celule intestinale. Parazitul entamoeba histolytica „fura” feritina din sange, creier, plamani si intestine. O metoda adoptata de bacteria??Borrelia burgdorferi?este de a utiliza manganul in loc de fier in metaloenzime, eliminand astfel nevoia de achizitionare a fierului.

Ciuperca patogena, la fel ca si bacteriile, trebuie sa obtina fier din tesuturile gazdei si sa regleze homeostaza fierului pentru a evita toxicitatea. In plus, prezenta fierului este importanta pentru anumite ciuperci in timpul tranzitiei de la forma comensala la cea invaziva. Candida albicans obtine feritina din sistemul gastrointestinal pentru supravietuire.

Bacteriile patogene depoziteaza fierul in trei tipuri de proteine: feritina, bacterioferitina si proteine Dps. Feritina si bacterioferitina ajuta la dezvoltarea patogenilor cum ar fi E.?coli, Campylobacter jejuni, si Helicobacter pylori, protejeaza impotriva stresului redox, si contribuie la supravietuirea in organismul gazdei.

 

Anemia prin deficienta de fier si infectiile.