Rolul sarii in mentinerea sanatatii.
Sistemul nervos.
Sodiul si ionii de clor joaca un rol important in functia neuronilor din sistemul nervos, contribuind la transmiterea semnalelor corespunzatoare in intregul corp pentru a determina reactiile fiziologice, inclusiv miscarile mecanice ale muschilor.
Digestie.
Sarea joaca un rol foarte important in digestie. Enzimele dependente de sodiu sunt necesare pentru digestia carbohidratilor, pentru a metaboliza carbohidrati complecsi si monozaharide (glucoza, fructoza, galactoza). Sodiul este implicat in transportul acestor monozaharide catre peretele intestinal.
Sarea este sursa noastra principala de clor, componentul principal al acidului gastric, necesar pentru digestia proteinelor si sterilizarea mancarii. Acidul clorhidric este esential in blocarea patogenilor catre tractul digestiv.
Sarea este necesara si pentru digestia grasimilor, sodiul fiind implicat in productia bilei, care emulsifica grasimile pentru ca acestea sa fie absorbite.
Creier.
Sarea este critica pentru dezvoltarea celulelor gliale din creier, celule care ne fac capabili sa fim creativi si sa planificam pe termen lung.
Functia glandelor suprarenale.
Glandele suprarenale sunt responsabile pentru eliberarea si reglarea a peste 50 de hormoni, inclusiv hormonii de sex si cei care regleaza tensiunea arteriala, nivelul glucozei, metabolismul mineralelor, vindecarea si raspunsul la stres. O cantitate adecvata de sare ajuta glandele suprarenale sa produca hormonii necesari pentru a mentine metabolismul organismului sa functioneze corespunzator. De exemplu, transportul vitaminei C catre glandele suprarenale este dependenta de sodiu, iar vitamina C este un cofactor enzimatic implicat in productia hormonilor suprarenali.
Pofta de sarat este un semn al unei proaste functii a suprarenalelor. Aldosteronul contribuie la reglarea tensiunii arteriale. Cand nivelul acestuia scade, ceea ce se intampla des in perioade de stres sau oboseala, organismul raspunde prin pofta de sarat pentru a stabiliza tensiunea arteriala.
Sare rafinata vs. sare nerafinata.
Sarea de masa rafinata contine multe chimicale periculoase, cum este aluminiul, care se adauga la producerea acesteia. Sarea rafinata trece de obicei printr-un proces de recristalizare, unde se foloseste o solutie cu componente chimice, care sa separe cristalele de clorura de sodiu de “impuritati” – mineralele din sare. In procesul de deshidratare, se adauga un agent de separare, care determina ca sarea sa curga liber si cristalele sa nu se lipeasca intre ele. Dintre toti antiaglomerantii, ferocianura si aluminosilicatul sunt cei mai periculosi pentru sanatate.
Iodarea sarii.
In timp ce experimentele cu iodarea sarii au inceput in SUA in 1920, in Romania au aparut in 2002, cand Guvernul Romaniei a emis o ordonanta care impunea ca toata sarea din comert sa fie iodata. Astfel se dorea combaterea afectiunilor tiroidiene produse de deficientele de iod. Desigur, aceasta grava eroare nutritionala a fost platita scump de catre populatie si a fost combatuta de numerosi cercetatori si specialisti din lume. Astfel, studiile care au urmat au demonstrat ca un consum sporit de compusi sintetici ai iodului creste incidenta afectiunilor tiroidiene autoimune si dezvolta multe alte dezechilibre la nivelul tiroidei si in organism. In multe alte tari unde s-a introdus iodarea partiala a sarii a crescut incidenta bolilor asociate cu disfunctii ale tiroidei, asa cum s-a intamplat si in Romania. Aceasta practica este total nejustificata si nociva sanatatii.
Printre efectele folosirii sarii rafinate se numara accelerarea proceselor de ateroscleroza, boli cardiovasculare, hipertiroidie, cancer tiroidian, cresterea glandei tiroide, alergii.
Alternativa sanatoasa este sarea nerafinata, gema, neiodata, romaneasca, care contine multe minerale si electroliti. Alte saruri de calitate sunt sarea de Himalaya autentica, sarea Celtica si sarea de mare (din zone necontaminate cu metale grele.)
Necesitatile consumului de sare sunt individuale.
Ca si in cazul oricarui nutrient sau aliment, cantitatea si frecventa de consum a acestuia este foarte individuala si trebuie sa respecte cerintele unice de ordin biochimic si genetic ale individului. Exista persoane care au un anumit grad de stres al sistemului nervos simpatic, si anumite persoane (dar nu toate) care sufera de hipertensiune. Pentru acestea este necesar consumul mai ridicat de magneziu si potasiu in loc de sare.
Nimeni nu ar trebui insa sa consume chimicala clorura de sodiu, sarea procesata care contine componente toxice, aditivi si nici un alt mineral care se regaseste in sarea pura.
Pentru consultanta de specialitate in problemele tale de sanatate, poti programa o consultatie aici.
Resurse: