Cat de des se intampla sa observ deshidratarea celulara si dezechilibrul electrolitilor la persoanele cu care lucrez? Foarte des. Chiar daca multe dintre aceste persoane consuma o cantitate corespunzatoare de apa, acest lucru nu este suficient pentru a asigura hidratarea. Mineralele sunt acelea care alimenteaza, hidrateaza si incarca electric celulele corpului. Nivelul inadecvat al electrolitilor si deshidratarea se afla in stransa legatura cu extenuarea glandelor suprarenale, problemele digestive, oboseala cronica, tensiunea ridicata si altele. Electrolitii sunt componenta fundamentala in functionarea celulei.
Mineralele sunt mult mai greu de obtinut de catre organism decat erau acum 100 – 150 de ani in urma. Saracirea solului din cauza practicilor industriale si a poluarii cu metale grele a dus la eliminarea mineralelor necesare si a cantitatilor corespunzatoare. De asemenea, multe suplimente cu minerale nu sunt bine absorbite de catre organism din cauza lipsei de acid gastric si a problemelor digestive care sunt extrem de comune in societatea moderna.
Despre electroliti.
Electrolitii din sange servesc drept materie prima pentru bateria celulelor. Electrolitii esentiali pentru celule sunt: sodiu, potasiu, calciu, magneziu, fosfor, clor, bicarbonat. Toate celulele si tesuturile necesita electroliti si un echilibru in nivelul de fluid, pentru a permite functii fiziologice fundamentale. Nivelul electrolitilor este influentat de consumul acestora din alimentatie, de gradul de hidratare al organismului si echilibrul de fluid, volumul de fluid intra si extracelular si mecanismele reglatoare de tensiune: echilibrul apa/sare, renina (enzima secretata de o zona a rinichiului), angiotensina (hormon care determina vasoconstrictie), starea rinichilor si a ficatului, hormonul antidiuretic, hormoni suprarenali (aldosteron si cortisol).
Electrolitii sunt responsabili de: hidratare, pH-ul sangelui, sinteza hormonilor, contractia musculara, conductia nervilor, digestie si detoxifiere.
De exemplu, raportul intre sodiu si potasiu este un indicator primar al conductivitatii electrice in membrana celulara. Acest raport este important pentru a identifica functii in activitatea glandelor suprarenale, digestie si sinteza hormonala. De asemenea, cand fosforul este scazut, calciul tinde sa se precipite din fluidele organismului si se poate apoi acumula in tesuturi. Clorul si sodiul contribuie la stabilizarea pH-ului in sange. Ambii sunt necesari pentru ca celulele stomacului sa produca acid clorhidric. Deficiente de sodiu pot rezulta in tensiune scazuta, probleme in sintetizarea hormonilor si probleme digestive.
Potasiul si fosforul sunt ionii primari intra-celulari, iar sodiul si clorul sunt ionii primari extracelulari. Calciul este responsabil in mare parte de permeabilitatea membranei celulare, echilibrul intre functiile aerobice si anaerobice. Cand membrana celulara devine supra permeabila (aerobica), aceasta rezulta in peroxidarea lipidelor, cantitati mari de acizi grasi pro-inflamatori si radicali liberi. Daca membranele celulare sunt prea “rigide’ (anaerobice), acest lucru rezulta in utilizare scazuta a oxigenului, pierderea mineralelor prin urina si utilizare deficitara a electrolitilor.
Hipertensiunea.
Exista o legatura stransa intre hipertensiune cronica, insuficienta renala, deshidratare si o deficienta in anumite minerale (electroliti.) In mod ironic insa, medicamentele pentru hipertensiune contribuie si mai mult la deshidratare si pierderea mineralelor din organism. Aceasta poate contribui la insuficienta renala si chiar la boli cardiovasculare.
Cand retentia de apa (edema) acompaniaza hipertensiunea, acesta este un indicator primar ca exista pierdere de fluid la nivel intracelular si o acumulare de fluide in tesuturile extracelulare. In aceasta situatie exista dezechilibre in nivelul pH-ului, activitate a radicalilor liberi si dinamica dezechilibrata a fluidelor si electrolitilor. Excesul de fluid in tesuturi poate fi acompaniat de excesul de sodiu si un nivel scazut de potasiu. Cand nivelul de sodiu creste, magneziul va fi excretat din organism.
Digestia.
Sodiul, clorul si zincul sunt esentiale in producerea acidului gastric, HCL. Alti electroliti cum ar fi calciul si magneziul sunt dependenti de un nivel adecvat de acid gastric pentru absorbtie. Multe suplimente de magneziu nu sunt absorbite din cauza insuficientei de acid gastric.
Activitatea glandelor suprarenale. Hiper- si hipofunctie.
Hiperfunctia glandelor suprarenale indica un exces de cortizol si o activitate excesiva a suprarenalei. Aceasta indica pierderea anumitor hormoni mineralocorticoizi si a pierderii de potasiu in urina. Hiperfunctia glandelor suprarenale poate fi o cauza primara pentru hipertensiune (care deseori implica o pierdere de potasiu si o crestere de sodiu in sange si in celule), cat si pentru anxietate, iritabilitate si migrene. Deoarece se pierde potasiu din interiorul celulei, in sange si urina, exista o tendinta catre acidoza metabolica. Hipertensiunea, acidoza metabolica, hiperfunctia suprarenalelor si anxietatea apar impreuna din cauza unei deficiente cronice de potasiu intracelular.
Hipofunctia glandelor suprarenale indica o cantitate insuficienta de cortizol si o activittate scazuta a glandelor suprarenale. In aceasta situatie exista un exces de mineralocorticoizi in sange. Aceasta determina o crestere in cantitatea de potasiu in celule si sange si o scadere de sodiu in sange. Hipofunctia glandelor suprarenale rezulta in oboseala cronica, extenuare dupa exercitiu fizic, dinamica anormala a fluidelor, tensiune scazuta si hipotiroidism. Excesul de potasiu si insuficienta de sodiu indica alcaloza metabolica, fenomen destul de des intalnit, la fel ca si acidoza.
Glicemia.
Magneziul este necesar in trei reactii enzimatice critice in metabolismul glucozei. Aditional, acesta are un rol enzimatic cheie in anumiti hormoni, care au un efect de echilibrare asupra gluconeogenezei, mai specific asupra insulinei, glucagonului, adrenalinei si cortizolului. Deficienta de magneziu poate afecta negativ functionalitatea si productia hormonilor din pancreas – insulina si glucagonul. Aberatiile in functia glandei suprarenale si a activitatii hormonilor steroidieni poate afecta in mod direct si negativ nivelul glucozei si vice versa.
Surse de electroliti.
Este deja un fapt demonstrat ca legumele crescute traditional si bio au o concentratie mai mare de minerale decat cele crescute conventional. Potasiul se gaseste in abundenta in multe vegetale si in special in avocado, spanac si kiwi. Sodiul si clorul se gasesc in mod natural in sarea nerafinata, cat si in telina si zucchini. Magneziul se gaseste in multe surse vegetale verzi, cum ar fi spanac, kale, dar si in nuci, seminte. Calciul se gaseste in abundenta in lactate, mai ales branzeturi, dar si in semnite de susan, broccoli, spanac. Fosforul este continut de carnea de vita, oua, peste si de majoritatea proteinelor animale.
In ceea ce priveste apa,?cea mai sanatoasa este cea de izvor, care este o apa vie, bogata in microrganisme benefice si minerale. Din nefericire, aceasta a devenit o raritate in ziua de azi, o sursa greu de obtinut si poate fi deseori contaminata cu patogeni, metale grele, si alte reziduri nocive ? efectele nedorite ale unei societati industrializate.
Solutia pentru cei care nu acces la apa de izvor, este adaugarea de minerale specifice in apa, cum ar fi cele de la Trace Minerals, sau chiar un varf de cutit de sare nerafinata, locala. Acest lucru poate asigura un transport mai eficient al mineralelor in corp si o hidratare mult mai buna.
Cu toate acestea, disfunctiile profunde intalnite la o mare majoritate a persoanelor in prezent necesita o abordare mai complexa si o suplimentare directa a mineralelor si electrolitilor. Dezechilibrele acestora trebuie intai determinate cu ajutorul analizelor de laborator, iar protocolul de suplimentare trebuie sa fie individualizat si integrativ.
