Deficienta de zinc: o „epidemie” care poate fi oprita.

Raluca Schachter

23 februarie 2013

Deficienta de zinc, un mineral esential pentru organism, este cauzata de metodele agriculturii conventionale, care denatureaza solul, impreuna cu alimentatia procesata sau incorecta, probleme digestive cat si de toxicitatea cu metale grele.

Recoltele hibrid produc mai multa hrana pe metru patrat, dar acest lucru inseamna ca fiecare recolta de grau, porumb sau legume va avea mult mai putin zinc decat recoltele din timpuri trecute, cand nu se utilizau hibrizii. De asemenea, zincul si alti nutrienti sunt eliminati cand graul, orezul, porumbul, zaharul si chiar sarea sunt rafinate.

Anumite alimente, in special legumele inghetate si poate si carnea, sunt pulverizate cu EDTA pentru a-si pastra culoarea, dar acest lucru distruge din cantitatea de zinc si crom.

Foarte multi copii se nasc deficienti in zinc. Acest lucru se datoreaza faptului ca mamele sunt deficiente in zinc iar bebelusii nu obtin destul in utero. Dietele vegetariene sau aproape vegetariene sunt mult mai scazute in zinc. Stresul reduce cantitatea de zinc intr-un timp foarte rapid, chiar de ordinul minutelor. Un exces de calciu in organism poate ?de asemenea sa reduca absorbtia, asa cum o vor face si operatiile, alcoolul si slabitul drastic.

Perioade specifice din viata uni om necesita mai mult zinc. Acestea includ primii ani de viata, pubertatea, sarcina, alaptarea si varsta inaintata. Orice situatie stresanta, infectiile si prezenta unei boli necesita de asemenea mai mult zinc in alimentatie. De exemplu, diabeticii au nevoie de mai mult zinc. Deficienta de zinc la baietii aflati in pubertate este si acesta un motiv pentru care ei nu cresc la fel de inalti ca fetele de aceeasi varsta. In timp, baietii recupereaza, dar in multe cazuri utilizeaza resursele de zinc pentru a dezvolta prostata si testiculele, si astfel nu le mai raman suficiente rezerve pentru a creste in inaltime la acea varsta. Acest fenomen este atat de frecvent in ziua de azi incat este considerat normal. ( Dr. Lawrence Wilson)

De ce avem nevoie de zinc si care sunt functiile acestui mineral?

Zincul este necesar pentru sute de enzime care controleaza diverse functii cum sunt vederea, auzul, sanatatea pielii, a unghiilor, a parului, a tesuturilor conective, a functiei sexuale, digestiei, sistemului imunitar si multe altele. Zincul este necesar pentru cresterea si dezvoltarea optima a copiilor, este necesar pentru a elibera vitamina A din ficat si la metabolizarea grasimilor, carbohidratilor si proteinelor, la antioxidantul primar al organismului (SOD enzima superoxid dismutaza), la vindecarea ranilor, eradicarea infectiilor si este de asemenea important pentru sinteza ADN-ului. Este necesar si pentru a produce tesutul intestinal, productia bilei, si secretiile pancreatice.

Retina ochiului este una din cele mai bogate tesuturi in zinc si una din cele mai dependente de productia de zinc, impreuna cu prostata si intestinele. Zincul este de asemenea un neurotransmitator „calmant”; este necesar pentru functionarea mentala continua si dezvoltarea neocortexului.

Simptomele de deficienta de zinc includ hiperactivitate, ADHD, anxietate, iritabilitate, instabilitate emotionala, si multe alte afectiuni mentale si emotionale. Zincul si cuprul sunt mentinute intr-un echilibru delicat. Multe din problemele premenstruale sunt in directa legatura cu dezechilibre in aceasta categorie.

Cum putem maximiza absorbtia de zinc?

Este estimat ca doar aproximativ 30% din cantitatea de zinc din alimente si suplimente este absorbita de organism. Cauze comune care contribuie la acest fenomen sunt probleme de malabsorbtie, digestie ineficienta si un nivel scazut de enzime in corp, care sunt dependente de zinc.

Zincul din surse animale se absoarbe mult mai bine decat zincul din surse vegetale. Cateva din sursele cele mai bogate de zinc sunt: carnea rosie, scoicile, crabii, organele (ficat, inimi) si branzeturile crude, nepasteurizate.

Inmuierea si germinarea cerealelor, semintelor si alunelor (nucilor)?este foarte importanta deoarece reduce acidul fitic, care scade?absorbtia mineralelor, inclusiv a zincului.?Acidul oxalic care se gaseste in anumite verdeturi, legume, fructe, alune, ciocolata, soia scade de asemenea absorptia zincului.

Zincul si toxicitatea cuprului.

Zincul si cuprul sunt minerale aflate in antagonie. Cu toate ca o toxicitate cu zinc este posibila, mult mai comune sunt deficienta de zinc si toxicitatea cuprului. De fiecare data cand zincul devine deficient, cuprul tinde sa se acumuleze in corp. Cuprul este un element esential cu multe functii importante, dar atunci cand depaseste limitele normale devine toxic, si fiind pro-oxidant, poate creste si riscul de a genera radicali liberi in organism.

Problemele asociate cu toxicitatea cuprului includ: pierderi de sarcina, infertilitate, dominanta de estrogen, anemie, schizofrenie, depresie, anxietate, artrita, oboseala cronica, migrene, toxicitate a ficatului, dezechilibre ale tiroidei, infectii cronice cu candida si sindrom premenstrual.

Principalele surse de toxicitate a cuprului sunt: expunerea la forme industriale ale cuprului cum ar fi tevile din cupru, oale de gatit din cupru, anticonceptionale, expunere la fungicide pe baza de cupru, alte deficiente de minerale (mangan, fier, seleniu, crom), si deficiente de vitamine (vitaminele B si vitamina C). Diete bogate in cupru si scazute in zinc pot avea de asemenea un rol in toxicitatea cuprului, asa cum pot avea si insuficientele glandelor suprarenale si toxicitatea ficatului.

Detectarea deficientei de zinc.

Pentru o evaluare corecta este necesara corelarea analizei de sange pentru nivelul de zinc si cupru, cu analiza de par pentru aceste minerale. Impreuna cu aceste informatii si cunoasterea tipului metabolic al persoaneisi astfel a alimentatiei necesare, se poate oferi un protocol adecvat de suplimentare si o dieta personalizata.