Sindromul premenstrual a existat dintotdeauna in simptomatologia feminina, doar ca abia in timpurile moderne a capatat conotatii patologice. Ceea ce se rezuma in trecut la o schimbare lunara normala si naturala in organismul femeii, care nu o impiedica sa isi urmeze nestingherita viata de zi cu zi, s-a transformat in ziua de azi in simptome negative profunde si prelungite, care pot chiar sa determine femeile sa-si opreasca activitatea zilnica si sa fie imobilizate la pat. Multe femei s-au obisnuit atat de mult cu aceste simptome incat le considera deja ca “parte din viata”, sau un lucru cu care pur si simplu trebuie sa se obisnuiasca.
Aceasta suferinta de ordin fizic, emotional si mental poate fi insa oprita, atat timp cat se determina cauza reala si se elimina in mod eficient.
In general, simptomele sindromului premenstrual se accentueaza dupa varsta de 20 -30 de ani, pot fi diverse si de multe ori neconstientizate in totalitate de catre femei.
Cum se manifesta sindromul premenstrual?
Sindromul premenstrual incepe cu 1-10 zile inainte de ciclul menstrual, si dispare odata ce apare menstruatia sau la scurt timp. Anumite femei au simptome specifice sindromului menstrual chiar si in perioada ovulatiei. Printre cele mai frecvente simptome se numara:
- crampe stomacale, gaze intestinale, balonare, constipatie
- dureri de mijloc
- dureri de cap, migrene
- stari de voma
- dureri ale sanilor
- oboseala accentuata
- hipoglicemie
- lipsa de energie
- anxietate, atacuri de panica, depresie, iritabilitate
- transpiratii nocturne
- insomnie
Cauzele biochimice ale sindromului premenstrual.
Cea mai acceptata teorie privind cauza sindromului premenstrual este cea dezvoltata de dr. Katherine Dalton.
Dr. Dalton mentioneaza ca sindromul premenstrual este declansat de o deficienta relativa a hormonului progesteron in relatie cu estrogenul. Dr. Dalton afirma ca:
Pacientele cu un nivel de progesteron ridicat peste nivelul de estrogen sunt susceptibile de dismenoree spasmodica, iar pacientele al caror nivel de estrogen este mai ridicat decat cel de progesteron sunt susceptibile de dismenoree congestiva sau sindrom premenstrual.
Chiar daca sindromul premenstrual este puternic influentat de dezechilibrele in nivelul hormonilor steroidieni, acest fapt are la baza dezechilibrele nutritionale, fapt omis de multe ori. De asemenea, dezechilibre in functiile glandelor suprarenale, dezechilibrele de cupru si disfunctiile ficatului joaca roluri la fel de importante.
Glandele suprarenale si sindromul premenstrual.
Femeile cu activitate suprarenala deficitara sunt mai susceptibile sa sufere de sindrom premenstrual. In plus, in perioada premenstruala activitatea suprarenala este redusa, in principal din cauza unui nivel crescut de cupru si estrogen, care au un efect inhibitoriu asupra glandelor suprarenale.
Incetinirea activitatii glandelor suprarenale la femeile ale caror glande suprarenale sunt deja slabite, rezulta intr-o deficienta mai mare a hormonilor mineralocorticoizi si glucocorticoizi. Aceste deficiente hormonale vor produce pofte de dulce, de sarat, hipoglicemie, oboseala si depresie, simptome in mod comun asociate cu sindromul premenstrual.
Cuprul si sindromul premenstrual?
Femeile care au un exces de cupru in organism (sau cupru bio-indisponibil – exista, dar corpul nu il poate folosi) sunt mult mai susceptibile sa sufere de sindrom premenstrual. Acest lucru se datoreaza faptului ca nivelul de cupru in organism se coreleaza in general cu nivelul de estrogen. Inainte de ciclul menstrual, nivelul de estrogen creste, impreuna cu nivelul de cupru. Daca o femeie are deja un nivel crescut de cupru, o crestere in activitatea estrogenica premenstruala este suficienta sa cauzeze multe simptome care sunt asociate cu sindromul premenstrual. Acestea includ: oboseala, depresie mentala, schimbari de dispozitie, iritabilitate, anxietate, migrene, acnee, pierderea apetitului si dureri de articulatii.
Ficatul si sindromul premenstrual.
Anumite disfunctii ale ficatului determina simptome specifice sindromului premenstrual. Sinteza ceruloplasminei are loc in ficat, iar aceasta regleaza metabolismul cuprului. De asemenea, ficatul este raspunzator pentru detoxifierea estrogenului.
In cazul multor femei, activitatea ficatului este disfunctionala si astfel estrogenul nu se poate detoxifia in mod corespunzator si ajunge la un nivel ridicat in sange, determinand simptomele specifice sindromului premenstrual.
Activitatea ficatului este in parte reglata de glandele suprarenale si tiroida. Este de asemenea influentata de alimentatie si prezenta substantelor toxice in corp. Emotiile care rezulta in stres intern pot si acestea sa contribuie la disfunctionalitatea ficatului.
In concluzie, cand secretia hormonilor suprarenali scade inainte de menstruatie, din cauza secretiei crescute de estrogen, activitatea ficatului scade de asemenea. Acest fapt va rezulta in:
- detoxifiere redusa a estrogenului, accentuand efectele estrogenului si cuprului,
- bila insuficienta, care contribuie la eliminare redusa a cuprului si constipatie
- productie scazuta de enzime in ficat, care afecteaza digestia si are posibilitatea de a afecta sinteza proteinelor si alte functii.
Metale toxice si sindromul premenstrual.
Acumularea de metale toxice este un fenomen comun la femeile cu sindrom premenstrual, iar aceasta toxicitate contribuie la simptome negative in mai multe feluri:
Metale toxice precum mercurul si cadmiul afecteaza glanda tiroida si suprarenala.
Cuprul, fierul si manganul se pot acumula in ficat, contribuind la dezechilibrarea functionarii normale a acestuia. Metalele toxice ?se acumuleaza in organele vitale, dezechilibreaza functiile acestora, inlocuiesc mineralele nutritionale si impiedica activitatea enzimatica, creand dezechilibru biochimic. Acest lucru afecteaza negativ activitatea glandei pituitare, ovarelor, si pancreasului.
Detoxifierea de metale grele si alte toxine este o componenta esentiala pentru eliminarea simptomelor generate de sindromul premenstrual.
Pentru mai multe informatii despre determinarea toxicitatii cu metale grele si cum trebuie abordata aceasta problema am scris intr-un articol precedent: Ce ne poate spune parul despre sanatatea noastra?
Cum rezolvam cauza si simptomele sindromului premenstrual?
Terapiile medicale recomanda diuretice, tranchilizante, antidepresive, medicamente pentru dureri, pilule anticonceptionale si progesteron. Cu toate ca unele pot oferi o reducere temporara a simptomelor, nici una dintre acestea nu determina si elimina cauza reala a acestora. Dimpotriva, contribuie la o toxicitate crescuta in organism si determina ulterior alte probleme de natura cronica. Este un fapt bine cunoscut ca anticonceptionalele determina deficienta de zinc, vitamina B6, acid folic si alti nutrienti esentiali. Diureticele pot genera deficiente de potasiu, zinc si magneziu, care determina o abilitate si mai redusa de a raspunde factorilor de stres.
Determinarea deficientelor nutritionale.
Cu toate ca nu exista masuri universale cand vorbim de stabilirea unui plan nutritional (ceea ce include alimentatia cat si suplimentarea), si fiecare dintre noi ar trebui sa urmeze o alimentatie conform cerintelor genetice si biochimice individuale, exista cateva deficiente comune care se regasesc la multe persoane cu sindrom premenstrual.
De exemplu, deficienta de magneziu este des intalnita si contribuie la schimbari de dispozitie, balonari, dureri de sani si tensiune nervoasa. Pofta de ciocolata este un simptom des intalnit la persoanele care au o deficienta de magneziu.
Deficienta de potasiu este de asemenea des intalnita si este responsabila de retentiile de apa, cresterea in greutate si balonare.
Deficienta de zinc este un aspect important pentru sindromul premenstrual. O cantitate corespunzatoare de zinc in organism va preveni valori prea ridicate de cupru care sunt asociate cu cresterea prea mare de estrogen din faza premenstruala. Zincul este un antagonist natural al cuprului.
Zincul are o importanta si mai mare in momentul in care persoana utilizeaza un sterilet din cupru, care contribuie la posibila toxicitate cu cupru si deficienta cu zinc in organism.
Complexul de vitamine B?sunt eficiente in reducerea simptomelor precum schimbari de dispozitie, anxietati, iritabilitate, atat timp cat se utilizeaza cantitatile necesare fiecarui metabolism.
O alimentatie bogata in zaharuri poate determina o deficienta de vitamine B, care determina inabilitatea organismului de a transforma estrogen in estriol. O abilitate scazuta a ficatului de a transforma estrogen in estriol va rezulta intr-o valoare crescuta a raportului intre estrogen si progesteron, si simptomele aferente.
Vitamina C poate fi deseori deficienta si este necesara pentru o multitudine de functii, printre care o activitate eficienta a glandelor suprarenale. Deficienta de vitamina E?determina crampe musculare si dureri de sani, foarte intalnite in sindromul premenstrual.
Analiza firului de par si Metabolic Typing pentru un plan nutritional eficient si personalizat.
O abordare neinvaziva, naturala, eficienta si functionala se bazeaza pe determinarea tipului metabolic al persoanei si astfel a alimentatiei corecte, apoi stabilirea deficientelor nutritionale, a dezechilibrelor hormonale si a toxicitatii prin analiza firului de par. O astfel de analiza ofera informatii unice despre activitatea intracelulara, lucru care nu este posibil cu alte analize standard de sange si urina.
In urma acestui program special dezvoltat sa detecteze si sa elimine toate dezechilibrele biochimice prezente, in decurs de cateva luni toate simptomele negative asociate cu sindromul premenstrual se reduc sau se elimina permanent. Acest fapt se datoreaza in principal faptului ca:
- vei consuma alimentele si nutrientii potriviti metabolismului tau, oferindu-i exact ceea ce are nevoie
- vei corecta deficientele nutritionale prin suplimentare extrem de personalizata, in urma stabilirii dezechilibrelor biochimice evidentiate de analiza firului de par
Suplimentarea “dupa ureche” sau alimentatia gresita pot exacerba si chiar declansa simptomele sindromului premenstrual. Doar cunoasterea deficientelor nutritionale si incercarea “corectarii” acestora in functie de ce nutrienti lipsesc, fara a lua in consideratie individualitatea metabolica a unei persoane, s-a dovedit extrem de eronata si chiar periculoasa. Acest lucru se datoreaza faptului ca doua persoane cu rezultate identice ale analizei de par, dar care au tipuri metabolice diferite vor avea interpretari, cat si un protocol de vindecare total diferite. Fiecare mineral poate ridica sau scadea nivelul a pana la 9 alte minerale, deci in rare ocazii administrarea unui mineral deficient in mod singular, va rezulta in normalizarea deficitului.
In final, orice femeie isi doreste “reteta ei unica” pentru sanatate, si cu siguranta exista o modalitate eficienta de a obtine acest lucru!
Pentru consultanta de specialitate in problemele tale de sanatate, poti programa o consultatie aici.
Resurse:
The Healthexcel System of Metabolic Typing
http://drlwilson.com/articles/copper_toxicity_syndrome.htm
Watts, David,?D.C., Ph.D., F.A.C.E.P. The Nutritional Relationships of Copper
Wilson, Lawrence.?The Copper Toxicity Syndrome.
Complete Book of Minerals For Health, J. I. Rodale and Staff, Rodale Books, Inc., Emmaus, Pa. 1972 pp 743.
A Year in Nutritional Medicine, J. Bland, ed., Keats Publishing, Inc., New Canaan, Ct. 1986, “Management of the Premenstrual Tension Syndromes”, pp 147.
