vitamina C

Infectiile virale, terapia cu vitamina C si ce forma este potrivita pentru tine?

vitamina C

 

Odata cu noile infectii virale care sunt centrul atentiei in fiecare sezon si in special in cel actual, se vorbeste din nou mult despre efectul vitaminei C atat in preventie, cat si in terapie de vindecare. Sunt insa multe forme de vitamina C si este important de stiut pe care o alegem, in ce cantitate si ce alte aspecte trebuie luate in considerare?

Rolul vitaminei C in organism.

O deficienta de vitamina C poate genera imunitate scazuta, probleme gingivale si fragilitate capilara. O cantitate corespunzatoare in organism poate contribui la preventia bolilor si a infectiei, la imbunatatirea absorbtiei fierului, reducerea riscului de guta, cat si la lupta impotriva pneumoniei si a infectiilor virale. De asemenea, corpul foloseste vitamina C pentru a sintetiza compusi importanti precum colagenul, L-carnitina si neurotransmitatori.

Numeroase studii au aratat ca obtinerea unei cantitati suficiente de vitamina C poate ajuta la reducerea simptomelor si la scurtarea duratei infectiilor tractului respirator, cum ar fi gripele si racelile.

Vitamina C este implicata in imbunatatirea mai multor functii ale sistemului imunitar. Celulele sistemului imunitar au una dintre cele mai mari concentratii de vitamina C: globulele albe au o mare concentratie de vitamina C in citoplasma lor, permitandu-le sa creeze un surplus de concentratie la locul infectiei. Vitamina C poate imbunatati, de asemenea, productia de interferon, care ajuta la prevenirea infectarii celulelor de catre un virus, stimuleaza activitatea anticorpilor si citokinelor. In mega-doze joaca un rol in productia de energie mitocondriala. Poate spori capacitatea celulelor imune specializate de a ingera bacterii.

Vitamina C sub forma de ascorbat.

Dupa mai multe cercetari si evidente clinice am ajuns la concluzia ca aceasta forma este cel mai bine absorbita de organism si cea mai sigura. O cantitate de 1.000 mg/zi poate fi o doza de referinta, cu cresterea de pana la 10.000 mg in infectii virale (inclusiv pentru COVID-19), afectiuni si perioade de stres puternic. Atentie insa,  dozele terapeutice de vitamina C pot diminua nivelul de cupru si poate altera nivelul de calciu. 

Forma de ascorbat a vitaminei C ajuta la o functie corespunzatoare a membranelor celulare, la respiratia celulara, la sistemul de curatare a peroxidazei, la refacerea complexelor de vitamina E / selenometionina si glutation, contribuind astfel la detoxifierea diferitelor medicamente si substante toxice. Ascorbatul este de asemenea implicat in biosinteza hormonilor si mentinerea integritatii tesutului conjunctiv, a cartilajului, capilarelor, oaselor si dintilor.

S-a demonstrat ca ascorbatul creste rezistenta celulara la multe infectii virale comune (cel mai probabil datorita actiunii sale similare cu a interferonului) si imbunatateste imunitatea.

 

Multi dintre noi mancam doar cantitati mici de alimente bogate in vitamina C. De asemenea, alimentele contin din ce in ce mai putin vitamina C din cauza recoltei premature a alimentelor, a coacerii artificiale a fructelor si legumelor si a procesarii alimentelor.

In general se poate folosi o forma ascorbata de vitamina C care sa contina un echilibru adecvat al principalelor minerale esentiale: potasiu, magneziu, calciu si zinc. O jumatate de lingurita de ascorbat pudra, care nu are aditivi inseamna 1,5 grame de ascorbat continand potasiu, 99 mg, calciu 40 mg, magneziu 16 mg si zinc 600 mcg.

Pe masura ce sanatatea devine mai buna, ascorbatul este utilizat mai eficient si este mai bine conservat in organism. Pe masura ce nevoia de ascorbat scade, este posibil sa apara scaune moi, ceea ce indica ca organismul consuma ascorbat mai eficient si necesitatea unei doze mai mari a scazut.

Alte forme de vitamina C.

Acidul ascorbic din anii 1930 a fost izolat din ardeii rosii. Cel care a realizat prima data acest experiment a fost dr. Albert Szent-Gyorgyi care a castigat un premiu Nobel pentru munca sa. Ceea ce a descoperit el, care a fost ignorat mai ales pana de curand, a fost faptul ca acidul ascorbic era mult mai disponibil din punct de vedere biologic si activ atunci cand se afla in ardeiul rosu!

Oamenii de stiinta moderni au decis sa „chimizeze” acest extras. Extragerea acidului ascorbic din alimentele naturale, cum ar fi ardeii rosii, varza, afine, fructele de coacaz sau boabele de acerola este relativ scumpa. Acidul ascorbic poate fi creat in laborator mult mai putin costisitor (si desigur mult mai profitabil). Astfel s-a descoperit ca amestecul de sirop de porumb cu acid clorhidric determina acid ascorbic! (Apropos, porumbul este mai probabil ca niciodata sa fie modificat genetic…) Ani mai tarziu, oamenii de stiinta au incercat sa stabileasca ce alti factori pot exista in intregul aliment, care ar face ca acidul ascorbic sa functioneze mai bine. S-a descoperit astfel importanta bioflavonoidelor, si odata cu aceasta producerea lor  sintetic in laborator, pentru a fi adaugate la acidul ascorbic.

Un factor important pe care stiinta nu a reusit sa il echivaleze este tipul special de energie care tine alimentele vii impreuna. Indiferent daca aceasta energie se gaseste in enzime sau in tiparele energetice ale structurilor alimentare complete, este putin probabil ca stiinta sa o poata reproduce intr-un laborator. Studiile au aratat ca organismul va absorbi aproape 100% din vitamina C care este consumata ca parte a unui aliment intreg, in timp ce aproape 10% din acidul ascorbic este absorbit.

Acesta este unul din motivele pentru care recomand in primul rand formele naturale de vitamina C (cum ar fi acerola, camu camu, aronia, fructe de padure si alte combinatii sau extrase din fructe si legume cu continut mare de vitamina C). Iar atunci cand se doreste o actiune terapeutica pe o perioada determinata, se pot folosi formele de ascorbat.

 

Vitamina C lipozomala este o descoperire recenta care contine acelasi ingredient activ ca suplimentele obisnuite de vitamina C, dar cu un sistem de eliberare in organism special conceput. Lipozomii sunt particule sferice mici cu un strat exterior format din grasimi asemanatoare cu cele din membrana noastra celulara. Potrivit sustinatorilor produsului, acest lucru poate permite ca vitamina C lipozomala sa fuzioneze direct cu celulele din intestin, permitand astfel vitaminei C sa fie absorbita mai rapid si mai eficient. Sunt insa opinii inca sceptice in ceea ce priveste cantitatea de vitamina C cu adevarat absorbita de organism in aceasta forma. Consider ca este nevoie de mai multa evidenta clinica si studii in acest sens. Cu toate acestea, daca vorbim de un supliment lipozomal de calitate, poate fi incercat in anumite terapii.

Influenta vitaminei C in diferite tipuri metabolice.

Cand ascorbatul de potasiu, magneziu, calciu si zinc sunt utilizate in acelasi produs, nu se vor produce efecte negative semnificative asupra tipurilor metabolice diferite. Pe de alta parte, ascorbatul de potasiu si ascorbatul de magneziu vor avea un impact decisiv asupra sistemului parasimpatic. Potasiul stimuleaza sistemul parasimpatic, iar magneziul inhiba sau incetineste sistemul simpatic. Ambele cresc rata de oxidare in organism (adica transformarea nutrientilor in energie), deci sunt potrivite pentru tipurile carbohidrat, Slow Oxidizer, conform Metabolic Typing.

Ascorbatul de zinc si de calciu vor fi mai potrivite pentru tipurile proteice (Parasympathetic / Fast Oxidizer).

Tinand cont de faptul ca vitamina C va tinde sa scada calciul, trebuie luate in considerare dozele terapeutice, deoarece diferite persoane au niveluri de calciu diferite – si diferite tipuri metabolice. Totul depinde de individualitatea metabolica si biochimica a persoanei si de cantitatea de vitamina C consumata.

 

Vitamina C in terapia infectiilor virale.

Realitatea este ca injectiile de mega doze de vitamina C au fost utilizate cu succes in tratarea poliomelitei, difteriei, zona zoster, herpes simplex, varicelei, gripei, rujeolei, oreionului si pneumoniei virale la mijlocul secolului XX. Dr Fred Klenner a fost unul din pionierii care a tratat cu succes afectiuni grave virale prin terapia cu vitamina C injectabila.

Dr. Klenner a tratat si multe cazuri de gripa cu vitamina C. Marimea dozei si numarul de injectii necesare au fost in proportie directa cu ciclul febrei si durata bolii. Sase cazuri de encefalita au fost tratate si vindecate cu injectii de vitamina C. Doua cazuri au fost asociate cu virusul pneumoniei; a urmat varicela, oreion, rujeola si un caz combinat de rujeola si oreion. Au urmat multi alti cercetatori si experti in medicina care au adoptat cu succes aceasta terapie, inclusiv bine-cunoscutul Linus Pauling

Infectiile virale produc stres oxidativ sever, contribuind la deteriorarea celulara si progresia bolii.

Persoanele cu infectii virale au un nivel seric scazut de vitamina C, care se poate datora utilizarii crescute a vitaminei C pentru detoxifierea speciilor reactive de oxigen (ROS) in timpul inflamatiei cauzate de infectie. In plus, multe din persoanele din societatea moderna au o anumita deficienta de vitamina C, mai ales cand alimentatia nu este corespunzatoare.

In ultimii ani, vitamina C a fost investigata pentru rolul sau de agent antiviral, fie de la sine, fie ca terapie adjuvanta. S-a demonstrat ca vitamina C in doze suficient de mari poate preveni boala virala si poate accelera foarte mult recuperarea dintr-o infectie virala acuta.

Intr-un studiu din 2012, experimentele in vitro au aratat capacitatea ascorbatului de a ucide virusurile gripei izolate, precum si viruși din celulele epiteliale bronsice umane normale. A existat un efect dovedit – o concentratie de 2,5 mM a fost capabila sa elimine 90% din virusul prezent si o solutie de 20 mM a oprit complet replicarea virusului. Efectul antiviral al ascorbatului este mai mare atunci cand este introdus in stadiile incipiente ale infectiei.

Cercetatorii au folosit 3 tipuri diferite de virusuri si au masurat randamentele relative ale virusului si fractiunea celulelor moarte dupa adaugarea de solutii de acid ascorbic sau acid dehidroascorbic. Randamentul virusului a scazut odata cu cresterea concentratiei de reactiv.

Aceste rezultate arata ca vitamina C inhiba inmultirea virusurilor cu structuri larg diferite si indiferent daca replicarea si transcriptia genomului viral apar in nucleu sau in citoplasma celulelor infectate. Pentru caracterizarea modului de actiune al vitaminei C, autorii sugereaza ca fie formarea radicalilor liberi, fie legarea directa la virus, sau ambele, sunt responsabile pentru activitatea antivirala a vitaminei C.

Studiul „Infuzie cu Vitamina C pentru Tratamentul Pneumoniei Infecțioase Severe 2019-nCoV” a fost postat pe ClinicalTrials.gov la 11 februarie 2020 si conform acestuia se mentioneaza:

” Vitamina C, cunoscuta si sub denumirea de acid ascorbic, are proprietati antioxidante. Cand se dezvolta sepsis, se activeaza valul de citokine si neutrofilele din plamani se acumuleaza in cantitate mare, distrugand capilarele alveolare. Studii clinice timpurii au aratat ca vitamina C poate preveni in mod eficient acest proces.

In plus, vitamina C poate ajuta la eliminarea lichidului alveolar, prin prevenirea activarii si acumularii neutrofilelor si reducerea deteriorarii canalului de apa in alveolele epiteliale. In același timp, vitamina C poate preveni formarea de capcane extracelulare ale neutrofilelor, care este un fenomen biologic al vatamarii vasculare cauzate de activarea neutrofilelor. ”

Pentru consultanta de specialitate in problemele tale de sanatate, poti programa o consultatie aici.

Resurse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16373990

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/10799377

https://clinicaltrials.gov/ct2/show/NCT04264533

Vitamina D: a suplimenta sau a nu suplimenta? 1

Vitamina D: a suplimenta sau a nu suplimenta?

vitamina D
Avand in vedere abundenta de informatii care sunt circulate referitoare la vitamina D, deficienta comuna a acesteia si suplimentarea „preventiva” mai ales iarna, consider ca o serie de mentiuni esentiale isi au cu siguranta rostul in spatiul nutritional.

Din nou, abordarea alopata conform careia se detecteaza deficienta de vitamina D, se ia pilula si se „vindeca” persoana este pe atat de simplista, pe cat este de cele mai multe ori ineficienta si chiar periculoasa pe termen lung.

Inainte de a ajunge la modul in care putem determina cu adevarat necesitatea vitaminei D si suplimentarea cu aceasta, voi prezenta cateva aspecte importante despre rolul acestui nutrient important.

Ce este vitamina D si care este rolul acesteia in organism?

Vitamina D este o vitamina liposolubila, fiind sintetizata din grasimi. Un nivel scazut de colesterol si un consum prea scazut de grasimi sunt corelate cu o asimilare scazuta de vitamina D.

Vitamina D este sintetizata din colesterol sub piele, prin expunerea la soare, sau obtinuta din alimentatie. Aceasta forma numita colecalciferol este apoi transformata in ficat in calciferol, in forma activa de vitamina D 25-hydroxy numita si calcidiol, care se transforma apoi in calcitriol in rinichi si in cantitati mici in aproape toate celulele. Calcidiol este forma primara de depozitare a vitaminei D.

Forma activa de vitamina D (care trebuie testata de fapt in analizele de sange) este prezenta in organism timp de doar 2 -3 saptamani, deci corpul are nevoie de o sursa continua pentru a-si mentine rezervele.

Vitamina D are foarte multe functii in corp, printre care: influenteaza mai mult de 2,000 de gene, este necesara pentru absorbtia si utilizarea calciului si fosforului, are proprietati anti-cancerigene, produce mai mult de 200 de peptide anti-microbiene pentru lupta impotriva infectiilor, creste producerea de hormoni steroidieni, normalizeaza functia glandelor suprarenale.

Un nivel scazut de vitamina D a fost corelat cu o serie de boli autoimune, osteoporoza, fibromialgia, neuropatie, infertilitate, migrene menstruale, cancer, depresie, boala Parkinson si Alzheimer, dinti strambi si incalecati, miopie, probleme comportamentale.

Putem obtine vitamina D de la expunerea la soare?

Este important de luat in considerare ca oamenii societatii moderne nu mai petrec timpul de expunere solara pe care il petreceau bunicii si strabunicii lor. In plus, o serie de alti factori contribuie si mai mult la o absorbtie deficitara de vitamina D de la soare, cum ar fi:

  • dusul inainte de expunerea la soare care elimina uleiurile naturale ale pielii
  • norii si cladirile care blocheaza razele solare
  • unghiul de la care razele solare ating pamantul
  • ore in afara intervalului 11.00 AM – 2.00 PM, cand razele UVB nu se mai pot strecura la fel de bine prin stratul de ozon
  • daca nu este iunie, iulie sau august si locuiesti la nord de ecuator
  • hainele care acopera in totalitate corpul
  • folosirea cremei solare

Expunerea completa la soare a unui corp cu piele alba, timp de 30 de minute, fara imbracaminte si fara protectie solara, va rezulta in sinteza de 10,000 – 20,000 IU de vitamina D. Cu toate acestea, in piele se poate sintetiza doar o anumita cantitate de vitamina D inainte ca aceasta sa atinga un echilibru si sa inceapa sa se degradeze de la lumina solara, la fel de repede cum a fost sintetizata. Apoi, dupa expuneri repetate la soare, se acumuleaza pigmentul melanina, care scade formarea vitaminei D.

Surse de vitamina D in alimentatie.

Nevoia de vitamina D a organismului creste odata cu varsta mai inaintata. Vitamina D este o vitamina liposolubila si se regaseste astfel in alimentele cu cantitate mai ridicata de grasime. Sursele din plante contin vitamina D2 (ergocalciferol), iar sursele animale contin vitamina D3 (colecalciferol). Vitamina D3 este mai usor transformata in organism in forma sa activa.

Alimente bogate in vitamina D sunt: ficatul de cod, organele de animale, lapte crud, galbenusuri de ou, ciuperci, alge marine, somon si crustacee.

Pentru ca sursa de alimente pe care le consumam sa contina suficiente cantitati de vitamina D, aceasta trebuie sa fie expusa la randul ei la razele solare. Carnivorele obtin vitamina D aditionala din tesuturile si organele animalelor pe care le vaneaza. Continutul de vitamina D va varia in tesuturile de animale, in functie de cata vitamina D au obtinut din razele solare si hrana. Pestele, spre deosebire de celelalte animale, nu raspunde la razele solare si in schimb se bazeaza pe vitamina D din fitoplancton si alti pesti. Astfel, pestii de acvacultura crescuti in mod industrial, pot fi deficienti in acest nutrient esential.

Cum stabilim daca exista o deficienta care necesita suplimentare?

Conform credintei comune?actuale ca exista o deficienta generala de vitamina D, care „trebuie” corectata in orice conditii, aceasta a ajuns sa fie un nutrient de tip „masura universala”, care se prescrie pe banda rulanta atat de catre medici, cat si de catre diversi nutritionisti. Nu putem nega faptul ca in general, nivelul vitaminei D este mai scazut acum la populatia moderna decat a fost in cazul stramosilor nostri; stilul de viata si alimentatia fiind desigur factorii esentiali.

Cu toate acestea, problema deficientei si suplimentarii cu vitamina D este mai complicata decat se crede. Vitamina D functioneaza atat in antagonie, cat si in sinergie cu calciul. Vitamina D creste absorbtia de calciu; de aceea, o cantitate excesiva de vitamina D, prin cresterea absorbtiei de calciu, va produce apoi o scadere in nivelul de magneziu, potasiu sau in retentia / absorbtia fosforului, cat si o suprimare a absorbtiei de zinc.

Efectele vitaminei A, care creste absorbtia sau retentia potasiului si fosforului, va fi apoi redusa in prezenta unei cantitati crescute de vitamina D. Medicamentele pot de asemenea sa interfereze cu absorbtia nutrientilor si retentia acestora. Antiacidele, laxativele, anticonvulsivele, corticosteroizii si agentii antibacterieni sunt cunoscuti in a produce o deficienta de calciu si vitamina D.

Vitamina D va creste absorbtia de metale toxice cum sunt plumbul, cadmiul, aluminiul si strontiul daca calciul, magneziul si fosforul nu sunt prezente in cantitati suficiente in organism.Dupa cum se observa, suplimentarea la intamplare?cu o cantitate crescuta de vitamina D, poate influenta multi alti nutrienti si mecanismul fin dintre acestia. Asadar, cand si cum suplimentam?

Potrivit metodologiei Metabolic Typing, nivelul optim de vitamina D este dependent de tipul de metabolism. Tipurile carbohidrat au nevoie de mult mai multa vitamina D decat tipurile proteice. Totul se reduce la individualitatea metabolica a fiecaruia dintre noi, si la profilul biochimic al fiecaruia dintre noi. Proba si analiza atenta a fiecarui metabolism in parte va determina care este nivelul ideal de vitamina D, mai degraba decat actiunile dogmatice care impun masurile universal valabile.

De exemplu, o valoare scazuta sau crescuta a unui nutrient poate sa reprezinte un exces absolut sau o deficienta, o insuficienta calitativa (exista destul in organism dar nu este utilizat in mod eficient), sau o utilizare in exces, sau evidenta unei probleme, sau evidenta unui mecanism de aparare a organismului in fata unei probleme.

Analiza profilului biochimic al unei persoane efectuata din punct de vedere al individualitatii metabolice, utilizand date valoroase din analiza firului de par, cat si din analiza de sange, ne va da raspunsul necesar.

Astfel, in cazul unui tip proteic de exemplu, sau al unei persoane cu deficienta de calciu, un nivel scazut de vitamina D poate sa reprezinte mecanismul de aparare al organismului. In acest caz a suplimenta cu mai multa vitamina D va submina capacitatea de aparare a organismului si va inrautati dezechilibrul. In acest caz deficienta de vitamina D este un raspuns indirect al altor dezechilibre biochimice care trebuie corectate. Dar, in acelasi timp, nivelul scazut de vitamina D poate sa reprezinte o deficienta absoluta si atunci suplimentarea temporara cu vitamina D va rezolva dezechilibrul. In momentul in care apar simptome care sugereaza un dezechilibru in metabolismul calciului (mancarimi, stranuturi, reactii alergice, crampe, spasme, eczeme, etc.), atunci vei sti ca ai depasit deja cantitatea de vitamina D necesara.

Cu alte cuvinte, esential este tratarea persoanei, nu a simptomului sau deficientei sau a valorii din analiza. Decizia de a suplimenta sau nu cu vitamina D este una individuala si trebuie sa ia in considerare mai multi factori: tipul metabolic al persoanei, tipul de alimentatie in momentul analizei, deficientele de minerale, profilul biochimic, problemele de sanatate, expunerea la soare, etc.Alte recomandari atunci cand doresti sa evaluezi starea vitaminei D din organism:

  • efectueaza analiza de calcidiol, nu calcitriol. Testul corect se numeste 25-hydroxyvitamin D (25-OH vitamina D)
  • laboratoarele utilizeaza game de referinta largi pentru evaluarea unui marker. In general, o valoare „normala” de vitamina D ar trebui sa se situeze peste 32 ng/mL, ideal intre 40 si 50 ng/mL. Din nou, o valoare sub acest interval ideal sau o valoare peste nu inseamna neaparat ca trebuie „actionat” cu suplimentare directa.
  • nivelul de vitamina D va creste primavara si vara si va scadea toamna si iarna. De aceea nivelul de vitamina D dintr-un anotimp nu va fi neaparat acelasi cu nivelul din alte anotimpuri.
  • datele stiintifice nu definesc inca clar si consistent un nivel „ideal” de vitamina D, poate tocmai pentru ca lucrurile sunt atat de individuale, aspect pe care inca multi experti nu il pot recunoaste pe deplin. Formulele fixe, universal valabile, insa nu functioneaza. De asemenea, nu putem sti cu precizie in ce masura suplimentarea cu alti nutrienti afecteaza ceea ce constituie nivelul „ideal”.

Pentru consultanta de specialitate in problemele tale de sanatate, poti programa o consultatie aici.

 

 

 

Resurse:

http://www.westonaprice.org/health-topics/abcs-of-nutrition/the-miracle-of-vitamin-d/

http://davidjernigan.blogspot.ro/2014/12/is-taking-oral-vitamin-d-and-statins.html

Nutrient Interrelationships?Minerals ? Vitamins ? Endocrines
David L. Watts, D.C., Ph.D., F.A.C.E.P.1