extenuarea glandelor suprarenale

Extenuarea glandelor suprarenale si gestionarea stresului.

/în /de

 

extenuarea glandelor suprarenale

 

Majoritatea persoanelor cu care lucrez sufera de extenuarea glandelor suprarenale, asa-numitele „glande de stres”. Stresul este de multe feluri: fiziologic, mental, emotional; creste exponential in randul oamenilor care traiesc in societatea moderna, odata cu inabilitatea de a-l gestiona corespunzator.

Functia glandelor suprarenale si raspunsul acestora la stres.

Suprarenalele sunt doua glande mici, situate deasupra rinichilor. Zona exterioara sau cortexul reprezinta 80% pana la 90% din glanda si secreta steroizi suprarenali (cortizol, DHEA-S, aldosteron si cantitati mici de hormoni sexuali). Zona interioara sau medulara cuprinde 10% până la 20% din glanda si secreta catecolaminele (adrenalina si nor-adrenalina). Cortizolul, DHEA si adrenalina sunt cei hormonii responsabili de gestionarea stresului si adaptarea la cerintele vietii cotidiene.

Nivelurile normale de cortizol trebuie sa fie ridicate dimineata si sa se incetineasca lent pe parcursul zilei. Hormonul care induce starea de somn, melatonina, este invers proportionala cu cortizolul, deci atunci cand cortizolul este mare melatonina este scazuta pentru a ajuta la trezire, iar cand melatonina este ridicata, cortizolul este scazut pentru a te ajuta sa dormi. Extenuarea suprarenala are loc atunci cand exista un dezechilibru in acest ritm de cortizol, ceea ce il determina sa fie prea mare sau prea scazut, in perioade inoportune.

Sub stres, suprarenalele sanatoase isi cresc productia de cortizol si DHEA pentru a mentine sanatatea. De asemenea, secreta adrenalina, oferind un impuls de energie atunci cand este nevoie. Daca acest lucru devine excesiv si cronic, suprarenalele nu mai pot tine pasul cu cererea si nivelul DHEA incepe sa scada, ceea ce determina extenuarea suprarenala. Pe masura ce adrenalina creste in timpul stresului, enzimele digestive sunt simultan scazute, iar nivelul de zahar din sange creste.

In esenta, in conditii de stres cronic, toate sistemele din organism necesare pentru repaus, reparatie si digestie sunt incetinite sau chiar oprite.

Simptomele extenuarii glandelor suprarenale.

Organismul nostru este construit pentru a face fata stresului. De exemplu, in trecut, cand stramosii nostri erau amenintati de un pradator, se activa raspunsul simpatic – modul de lupta sau de fuga al corpului nostru. Acest lucru elibera cortizolul si crestea tensiunea arteriala si glicemia pentru a ajuta la gestionarea stresului. Odata ce amenintarea disparea, cortizolul, glicemia si tensiunea arteriala reveneau la normal. Dar in societatea moderna, majoritatea persoanelor se afla in constanta alerta, si pierd abilitatea de a se „decupla” de la situatia de stres. In final, apar simptomele si efectele urmatoare:

  • oboseala nejustificata care nu trece dupa somn
  • trezire greoaie dimineata
  • imunitate scazuta
  • risc crescut de infectii
  • nevoia de cofeina sau bauturi energizante pentru a sustine activitati zilnice
  • pofte de sarat sau dulce
  • probleme cu somnul
  • libidou scazut
  • alergii cronice
  • inflamatie cronica
  • memorie slaba
  • concentratie slaba
  • depresie
  • dereglari ale ciclului menstrual
  • dureri cronice
  • vindecarea lenta a ranilor
  • ameteli la ridicatul brusc in picioare
  • incapacitatea de a gestiona stresul
  • iritabilitate, nervozitate, depresie
  • probleme de greutate corporala
  • risc crescut de osteoporoza
  • probleme de fertilitate
  • memorie proasta

 

Cauzele disfunctiei glandelor suprarenale.

Un raspuns la stres cronic care se dezvolta in cele din urma in extenuare suprarenala, are un impact negativ asupra fiecarui aspect al sanatatii. Stresul atinge o proportie uriasa datorita stilului de viata modern, haotic si toxic si este prezent in cazul tuturor bolilor cronice. Asadar, extenuarea suprarenala este secundara unui stimul de stres cronic. Acesti factori de stres pot fi:

  • Disbioza intestinala (dezechilibru in flora bacteriana)
  • Sensibilitati alimentare
  • Sensibilitati chimice
  • Durere cronica
  • Disglicemie, cum ar fi hipoglicemie si diabet
  • Factorii de mediu, cum ar fi calitatea aerului, alimentelor si a apei, precum și expunerea la toxine
  • Stil de viata rapid
  • Relatii sociale si familale proaste
  • Stres emotional
  • Exercitiu fizic necorespunzator

Actiuni pentru restabilirea functiei glandelor suparenale.

Este nevoie de timp pentru a reechilibra conexiunea creier- glande suprarenale. Este important de retinut ca ceea ce functioneaza pentru o persoana nu functioneaza intotdeauna pentru alta.

Nu numai un loc de munca solicitant sau o relatie abuziva sunt factori care contribuie la extenuarea glandelor suprarenale si subminarea mecanismului de protectie a organimsului. Dupa cum am descris mai sus, factorii sunt multipli si pot incepe cu ceea ce se intampla pe plan fiziologic: dezechilibre biochimice, toxicitate cu metale grele si alti compusi sintetici, inflamatie scapata de sub control, boli cronice, etc. dar se pot extinde cu ceea ce se intampla pe plan emotional sau social: relatii toxice, abuzuri, dezechilibru emotional, etc. sau tin de stilul de viata: program haotic de som, mese neregulate, etc.

Asadar cu cat incerci sa faci mai multa „ordine” in viata ta, pe toate planurile, cu atat ai mai multe sanse sa elimini din multitudinea de factori negativi care iti pot afecta capacitatea de a gestiona stresul. Recomandarile mele generale si de baza sunt mai jos:

Stabilirea alimentatiei sanatoase si personalizate.

Pentru ca suntem toti diferiti la nivel biochimic asa cum suntem la nivelul amprentelor, nutritia individualizata se bazeaza pe respectarea cerintelor de ordin genetic, biochimic si nutritional ale fiecarei persoane.

Programul Metabolic Typing te invata cunostinte esentiale despre cum functioneaza organismul tau, cum sa interpretezi semnalale pe care acesta le transmite in fiecare zi, cum sa ajustezi ratiile de proteine, carbohidrati si grasimi pentru a dobandi o energie maxima, si cum sa alegi cea mai pura, curata si potrivita hrana pentru tine. Te invata cum sa re-dobandesti acea legatura pierduta cu Natura si pamantul si cum sa descoperi cele mai eficiente cai de a-ti pastra sanatatea fizica si mentala. Nu este inca o alta dieta tip „masura universala”, care sa se potriveasca ca un sablon fiecaruia si nu este nici „tratament”. Nu este o abordare orientata catre boala si simptome. Este o abordare orientata catre individ si unicitatea acestuia. Acest concept este menit sa asigure un nivel optim de sanatate si sa o „cladeasca” in mod sistematic, indiferent de simptomele negative existente. Este un valoros „know-how”, un stil de viata pe care il poti invata pentru tine si transmite apoi generatiei viitoare.

 

Includerea de nutrienti si plante adaptogene cu rol de echilibrare a glandelor suprarenale.

In cadrul programelor de suplimentare personalizate pe care le dezvolt pentru fiecare persoana in parte, adaug aproape de fiecare data si extracte din plante denumite adaptogene – menite sa ajute organismul sa gestioneze stresul si sa se adapteze. Cele mai cunoscute sunt rhodiola rosea, ashwagandha, ginsengul, eleuthero, cordyceps, shatavari, busuiocul sfant. Sunt si alti nutrienti care au rol adaptogen cum ar fi magneziul si vitaminele B si care pot fi inclusi in programul tau de vindecare.

 

Urmarea unei terapii sau a unui sport cu rol de reducere a stresului si a refacerii nivelului de energie.

Daca stilul de viata, modul de gandire si tiparele programate de comportament nu pot fi analizate si ajustate, vindecarea prin nutritie este mult mai dificila si in multe cazuri nu este posibila. Modelele stabilite in sistemul limbic trebuie sa fie schimbate pentru ca vindecarea profunda sa aiba loc, si pentru a restabili functia suprarenalelor. Practicile meditative, yoga, Qi Gong, respiratia si alte practici similare pot avea un efect puternic asupra tiparelor adanc inradacinate in sistemul limbic si ar trebui luate in considerare si deloc subestimate atunci cand doresti o vindecare reala si un rezultat pe termen lung. Mai multe despre aceste practici poti citi aici: Terapii favorite pentru o sanatate mai buna.

 

Pentru consultanta de specialitate in problemele tale de sanatate, poti programa o consultatie aici.

Dominanta de estrogen, xenoestrogenii si rolul metabolitilor in evaluarea starii hormonale. 1

Dominanta de estrogen, xenoestrogenii si rolul metabolitilor in evaluarea starii hormonale.

/în /de

estrogen

 

Inca nu am intalnit o persoana care sa nu prezinte un anumit grad de dezechilibru hormonal. Faptul ca cele mai multe tratamente conventionale esueaza complet in acest domeniu, fara a putea detecta si corecta dezechilibrele in mod corect, cat si cauza reala a acestora, face ca aceste afectiuni sa fie foarte comune. Multe persoane sunt in prezent constiente ca ceea ce se intampla in organism are legatura directa cu stilul de viata si alegerile din alimentatie. Dar mai sunt si alte aspecte esentiale, cum ar fi expunerea la toxine de mediu, sau alegerea unei testari corecte, care afecteaza procesul de evaluare hormonala si cel de vindecare.

Despre metabolismul estrogenului.

Cel mai potent estrogen este estradiol (E2) si se produce in pricipal in ovare sau testicole, dar si in tesutul adipos, ficat si tesuturile neurale. Estrona (E1) este produsa in ovare dar si in tesutul adipos in cantitati mai reduse. Estriol (E3) este produs in cantitati mari in sarcina. Este ireversibil produs din estradiol sau din estrona prin 16OH-E1. Nu este insa atat de potent ca estradiolul, acesta fiind de 80 de ori mai puternic.

Atunci cand organismul nostru produce un hormon cum ar fi estrogenul, progesteronul sau cortizolul, sau atunci cand se consuma hormoni sintetici, acestia trebuie procesati de catre organism in ficat prin procesul de detoxifiere in faza 1 si 2, inainte sa fie excretati. Acest proces este denumit metabolismul hormonilor. Atunci cand un hormon trece prin acest proces, se transforma in alte forme denumite metaboliti.

De exemplu, estrogenul puternic numit estradiol (E2) trece prin faza 1 de detoxifiere in ficat, unde poate fi transformat?in metabolitii 2OH-E1, 4OH-E1 sau 16OH-E1.? Acestia se pot intoarce in circulatie inainte de a trece prin faza 2 de detoxifiere a ficatului, de unde sunt apoi excretati de catre organism. Acesti metaboliti pot fi mai periculosi pentru organism si pot cauza simptome indicative dominantei de estrogen sau pot creste riscul de cancer. In general, metabolitul 2OH-E1 este considerat mai putin periculos, deoarece induce proliferarea celulara la un grad scazut si poate chiar sa o inhibe, in timp ce 4OH-E1 poate altera ADN-ul si poate chiar sa contribuie la dezvoltarea cancerului.

Dupa ce estrogenii depasesc faza 1 de detoxifiere, trec mai departe catre metilare, care este faza 2 de detoxifiere. Aceasta neutralizeaza metabolitii fazei 1 si ii pregateste pentru a fi excretati din organism, in loc sa fie trimisi inapoi in circulatie. Doar estrogenii 2OH si 4OH sunt metilati, 16OH-E1 nu este. Daca o persoana are o capacitate redusa de metilare, se poate afla la un risc crescut de dominanta de estrogen si cancer.

Metilarea este de asemenea un pas important in detoxifierea catecolaminelor (cum ar fi adrenalina) si al altor compusi. Metilarea compromisa poate afecta sanatatea in moduri multiple. Metilarea poate fi afectata de deficiente nutritionale sau mutatii genetice (cum ar fi MTHFR sau COMT). Magneziul, SAMe, vitaminele B, TMG, colina, folatul si metionina sunt cofactori necesari pentru ca metilarea sa functioneze eficient.

Simptome si cauze pentru nivelul ridicat de estrogen.

Simptomele care apar la femei si indica dominanta de estrogen sunt: schimbarile de dispozitie, obezitatea, durerile de sani, mastoza fibrochistica, menstruatii abundente sau iregulare, retentia de apa, migrene, oboseala, insomnie, disfunctie a tiroidei, sindrom premenstrual, fibromi si polipi uterini. La barbati simptomele dominantei de estrogen includ marirea pieptului care se dezvolta?in sani, obezitatea, disfunctia erectila si schimbarile de dispozitie.

Cauzele dominatei de estrogen includ hiper productia de estrogen a ovarelor, sindromul ovarelor polichistice, expunerea la xenoestrogeni, consumul de alcool, rata excesiva de convertire?a estrogenului din testosteron sub actiunea aromatazei, datorita inflamatiei si problemelor de disglicemie, insulina ridicata, obezitatea, stres si sistem imunitar disfunctional.

Dominanta de estrogen si xenoestrogenii.

Peste 80,000 de chimicale produse de om au fost adaugate in mediul nostru in era industriala. Cele mai multe sunt cancerigene si altereaza functiile sistemului endocrin. Cu fiecare an situatia s-a inrautatit, nu s-a imbunatatit. Toxinele sunt prezente acum in aerul pe care il respiram, in apa pe care o bem, mancarea pe care o mancam si in multe produse de cosmetica, igiena personala si produse de curatenie.

Poate un fapt mai putin cunoscut este toxicitatea din produsele conventionale (non-ecologice) de igiena feminina, care contin reziduuri de pesticide si reziduuri de dioxina, acestea fiind corelate cu incidenta endometriozei.

Parabenii?sunt o familie de conservanti care se regasesc in multe cosmetice, si alte produse farmaceutice si industriale. Au o activitate inerenta estrogenica si au fost detectati in celulele persoanelor bolnave de cancer de san.

Ftalatii?sunt folositi in producerea plasticului si ofera flexibilitate acestuia. Sunt folositi in foarte multe produse, de la cosmetice la detergenti, sampoane si produse farmaceutice. Esterii de acid ftalic ?sunt bine cunoscuti ca substante care deregleaza sistemul endocrin. Pot de asemenea interveni in metabolismul triptofanului rezultand intr-o crestere de acid quinolinic, o substanta pro-inflamatorie si neurotoxica. Ftalatii au fost de asemenea implicati in dezvoltarea anormala a fatului, in special a fatului masculin.

Estrogenii mimetici (xenoestrogeni sub forma de chimicale) mimeaza actiunea estrogenului produs in celule si altereaza activitatea hormonala. Fetele si baietii pot ajunge la pubertate mult prea devreme din cauza acestor chimicale. In plus, xenoestrogenii produc stimuli hormonali care contribuie la o dezvoltare inadecvata a celulelor din tesutul mamar.

Hormonii ?actioneaza in organism ca si mesageri, pentru a transfera informatia de la glande la receptorii din celule. Cand hormonii circula in sange, cauta locul potrivit din celule pentru a se conecta, iar astfel celulele si organismul sa ii poata receptiona si sa le transmita mesajul. Cand conexiunea este efectuata, estrogenii si alti hormoni au rolul de a porni si a opri o gama larga de functii fiziologice. Hormonii nu sunt selectivi. Deci in loc sa se conecteze cu receptorul?care le este destinat, acestia pot accepta si o larga varietate de „intrusi” sub forma hormonilor sintetici si a xenoestrogenilor, blocand asfel mesajul hormonului natural. In plus, pentru ca hormonii sintetici sunt mereu prezenti, se pot conecta la momentul nepotrivit si pot dezechilibra functiile normale ale organismului.

Rezolva dominanta de estrogen in mod natural.

Hormonii afecteaza procesele metabolice si au nenumarate si puternice efecte care vor determina schimbari in dispozitie, metabolism, greutate corporala, echilibrul fluidelor si multe altele. Glandele suprarenale si hormonii steroidieni sunt implicati in reglarea fiecarui aspect al functiilor metabolice.

Pentru a detecta corect dezechilibrul hormonal prezent este necesara o analiza functionala, precisa si extrem de completa, care sa includa nu numai valoarea hormonilor (estrogen, progesteron, cortizol, DHEA, melatonina), dar si valoarea metabolitilor si raportul intre acestia.

Dupa evaluarea corecta a starii hormonale, reechilibrarea hormonala implica alegerea unei alimentatii potrivite tipului de metabolism, implementarea unor schimbari in modul de viata, cat si suplimentarea cu nutrienti cheie, care sa restabileasca functiile hormonale. In plus, evitarea xenoestrogenilor, a alimentelor procesate, a excesului de alcool, controlul greutatii, rezolvarea disglicemiei, eliminarea deficientelor nutritionale, asigurarea unei functii corespunzatoare a ficatului si sprijinirea proceselor de detoxifiere sunt esentiale in acest proces si individuale pentru fiecare caz in parte.

 

Pentru consultanta de specialitate in problemele tale de sanatate, poti programa o consultatie aici.

 

Resources:

http://www.ourstolenfuture.org/newscience/ubiquitous/ubiquitous.htm

http://www.environmentalhealthnews.org/ehs/news/estrogenic-food-additives

Berkson, Lindsey. Hormone Deception

Gray Graham, Deborah Kesten and Larry Scherwitz. Pottenger?s Prophecy-How Food Resets Genes For Wellness Or Illness

T. Colborn, D. Dumanoski, and J. Peterson, Our stolen future. New York: Penguin, 1997

http://en.wikipedia.org/wiki/Xenoestrogen

Cum iti afecteaza pilula contraceptiva sanatatea? Care sunt solutiile naturale? 2

Cum iti afecteaza pilula contraceptiva sanatatea? Care sunt solutiile naturale?

/în /de
pilula contraceptiva
In prezent, in tarile industrializate, contraceptia hormonala sintetica (pilula contraceptiva) este cea mai folosita practica pentru a preveni sarcina. Cu toate ca exista avertismente destul de clare si cunoscute (iar altele mai putin cunoscute,) milioane de femei aleg aceasta optiune, in primul rand din cauza eficientei, dar si din cauza convenientei. Desigur insa, pentru aceasta convenienta va exista intotdeauna un pret, iar in acest caz este destul de scump.
Cu toate ca majoritatea femeilor aleg pilula contraceptiva pentru a preveni sarcina, un procent mai mic o aleg pentru alte motive, cum ar fi reglarea sau stoparea ciclului menstrual sau reducerea simptomelor asociate cu sindromul premenstrual sau din cauza dezechilibrelor hormonale (acnee, menstruatie abundenta, crampe menstruale).
Cele doua categorii de pilule contraceptive sunt pilulele combinate si cele care contin doar progestin („mini-pilule”). Pilulele combinate contin mai multi hormoni sintetici care mimeaza efectele estrogenului si progesteronului, stopand ovulatia, dar si subtierea mucoasei uterine si ingrosarea mucusului cervical. Pilulele care contin numai progesteron (fara estrogen) nu intrerup ovulatia, ci doar subtiaza mucoasa uterina si ingroasa mucusului cervical.

Efectele negative ale pilulei contraceptive.

Hormonii continuti in pilula contraceptiva (progesteron si estrogen) sunt mesageri steroidieni care afecteaza in mod puternic toate sistemele organismului. Steroizii pot suprima anumite simptome cum ar fi durerile menstruale, dar abnormalitatile biochimice din profunzime pot persista si se pot agrava, ducand la afectiuni.

Descoperiri fundamentale din anul 1960 au relevat ca simptomele negative ale pilulei sunt datorate efectului prelungit si exagerat al actiunii progesteronului si estrogenului. Multe femei care iau pilule contraceptive sufera de o multitudine de efecte negative printre care: crestere in greutate, depresie, rezistenta la insulina, sangerari intermenstruale, urticarie, migrene, greata, infectii vaginale, retentia lichidelor, scaderea libidoului, si chiar tromboza, hipertensiune, probleme ale ficatului si colecistului, probleme cardiovasculare si cerebrovasculare.
Pilulele contraceptive contin aceiasi hormoni sintetici continuti in medicamentele hormonale utilizate de catre femeile aflate la menopauza sau post-menopauza. Ciclul hormonal regleaza 150 de sisteme in organism, toate fiind suprimate de pilulele contraceptive si toate fiind interconectate cu toate celelalte sisteme din organism (inclusiv cel endocrin, neurologic si imun). Astfel contraceptivele orale pot afecta nivelul de energie, memoria, concentrarea, coordonarea, nivelul de adrenalina si multe altele…

Toxicitate cu cupru.

Pilulele contraceptive contribuie la un nivel de cupru in exces in organism. Acest lucru are efecte negative multiple printre care: deficienta de vit C, B6, zinc, fier, migrene, sindrom premenstrual, oboseala cronica, reactii alergice. Estrogenul din pilule are de asemenea un efect negativ asupra nivelului de cupru. Cuprul tinde sa creasca nivelul de estrogen din organism, iar estrogenul tinde sa creasca nivelul de cupru. Deci acestea se alimenteaza reciproc. Excesul de estrogen si toxicitatea cu cupru au efecte negative serioase in organism. Mai multe despre acestea poti citi in articolul : Dezechilibrele de cupru: o realitate comuna in societatea moderna.

Deficiente nutritionale.

Pilulele contraceptive determina atat o deficienta de hormoni tiroidieni, cat si deficiente nutritionale cum ar fi folatul, vitaminele B2, B6, B12 si C. Pentru ca ficatul sa poata metaboliza pilula contraceptiva, acesta necesita cantitati ridicate de vitamine B, vitamina C, magneziu si zinc. Asadar, daca o persoana a luat pilula mai multi ani, aceste deficiente sunt foarte posibile.

Infectii cu candida.

Ciuperca Candida albicans traieste in cavitatea bucala, in gat, intestine si tractul genito-urinar al celor mai multi oameni si este considerata de obicei ca fiind o parte normala a florei intestinale. Dar cand sistemul imunitar este slabit, acest organism ia forme patogene, transformandu-se. Este un organism oportunist, care atunci cand i se acorda oportunitatea va incepe sa colonizeze toate tesuturile organismului. Poate cauza?infectii locale si sistemice, alergii, si chiar afectiuni autoimune cum ar fi boala celiaca sau Crohn. Candida se afla in stransa legatura cu starea sistemului imunitar si este asociata cu eliberarea de histamine, cresterea citokinelor inflamatorii si a IgE.

Infectiile cu Candida se afla in stransa legatura cu dezechilibrele hormonale, si in special cu dominanta de estrogen, fapt puternic influentat de consumul pilulelor contraceptive, in special cele care contin si estrogen.

In plus, 79 de toxine produse de Candida sunt eliberate de catre aceasta in organism, punand o si?mai mare povara asupra sistemului imunitar deja slabit. Acestea intra in circulatia sanguina si apoi catre toate partile corpului, unde vor crea diverse simptome negative.

Formele miceliale ale Candidei elibereaza zeci de toxine diferite, care altereaza diferite tesuturi si organe, determinand astfel tipul de simptome care vor apare. Aceste toxine pot concura cu receptorii hormonali si cauza astfel hipotiroidism, hipoestrogenism, si pot de asemenea sa se cupleze cu cortizolul, progesteronul si alti hormoni pentru uzul propriu, rezultand in stari de deficienta endocrina. Dr George Georgiou

Depresie.

In prezenta unui dezechilibru intre estrogen si progesteron din cauza consumului de pilule contraceptive, raspunsul creierului este continuu alterat, ducand la multe efecte secundare psihologice. Un numar mare de femei care iau contraceptive orale sufera de libidou scazut, apetit scazut, sentimente de neputinta, dezinteres si tristete. De multe ori, doctorii alopati raspund la aceste simptome cu expresia: „asta este doar in capul tau!”, negand realitatea acestora.

Un studiu efectuat in Danemarca unde s-au analizat peste 1 milion de persoane a demonstrat ca exista o crestere semnificativa de depresie in randul femeilor care luau contraceptive orale. Pilulele cu progesteron, plasturele transdermal contraceptiv si inelul vaginal au fost toate asociate cu un procent mai ridicat de depresie si consum de antidepresive.

Cancer.

Femeile care au luat contraceptive orale inainte de a avea primul copil au un risc cu 44% mai ridicat sa dezvolte cancer la san. Dr. Chris Kahlenborn, Spitalul Altoona, Pennsylvania.

Un studiu publicat in Cancer Research a determinat ca exista un risc ridicat de a dezvolta cancer de san pentru persoanele care iau contraceptive orale cu doza ridicata de estrogen. Alte numeroase studii din anii ’90 au demonstrat ca femeile care consuma pilule contraceptive continand estrogen si progesteron au un risc ridicat de cancer de san timp de 10 ani dupa ce opresc consumul.?De asemenea, rezultatele studiului Nurses’ Health Study din 2010 a determinat acelasi risc crescut de cancer de san, in special la femeile care consuma pilule trifazice; acestea?difera in functie de concentratia de progesteron pe care o elibereaza si unde apar?modificari in 2 etape, dand nastere la trei concentratii diferite.

Mai mult de 20 de studii bine controlate au demonstrat riscul clar de cancer de san in perioada de premenopauza, in cazul consumului de contraceptive orale. Aceste estimari indica ca o femeie tanara care consuma contraceptive orale are un risc de 10 ori mai mare decat cele care nu consuma, in special daca le consuma in adolescenta sau pana in 30 de ani, sau timp de 2 ani sau mai mult, sau daca le consuma inainte de prima sarcina dusa la termen, sau daca are alti membri in familie care au avut cancer. Dr. Sam Epstein, The Breast Cancer Prevention Program

Un studiu condus de World Health Organization a demonstrat ca femeile care sunt infectate cu virusul human papilloma (HPV) si care au luat pilula contraceptiva timp de 5 – 9 ani au riscul de trei ori mai ridicat sa dezvolte cancer cervical decat cele care nu consuma contraceptive orale. Femeile cu HPV care au luat pilula contraceptiva mai mult de 10 ani au un risc de 4 ori mai ridicat sa dezvolte cancer cervical decat non-consumatoarele.

Probleme pulmonare.

Legatura intre estrogen si formarea de cheaguri in vene (tromboembolism venos) a fost identificat cu mai mult de 20 de ani in urma. Literatura extensiva a demonstrat ca estrogenul contribuie la cresterea factorilor care determina formarea cheagurilor in sange.

S-a descoperit ca o combinatie intre contraceptive care contin progesteronul denumit desogestrel cresc riscul de cheguri de sange mai mult decat o fac contraceptivele care contin alte tipuri de progesteron.

Dificultati de respiratie, dureri de piept, tusitul cu expectoratii de sange, dureri persistente de picioare, inrosire, umflare sau caldura in partea inferioara a picioarelor sunt toate simptome care indica prezenta cheagurilor.

Alternative non-toxice si naturale pentru contraceptie.

Metodele naturale si sigure pentru contraceptie au existat dintotdeauna, dar cele mai multe dintre acestea presupun rabdare, incredere, cunoasterea propriului corp si echilibru. Sunt lucruri care au fost sacrificate in era moderna, in favoarea metodelor rapide si convenabile, care nu mai necesita timp suplimentar pentru „cunoastere” si nici un anumit grad de sanatate si echilibru. Prin cunoasterea si identificarea semnalelor pe care corpul il transmite zilnic, cum ar fi temperatura bazala si schimbari in fluidul cervical, o femeie poate insa sa stabileasca momentul ovulatiei, cat si alte posibile schimbari in sistemul endocrin.

In prezent, femeile pot beneficia si de o multitudine de terapii si tehnici naturale, non-invazive pentru sanatatea sistemului reproducator, dar si pentru contraceptie. Metoda Billings bazata pe cunoasterea perioadei fertile este una din cele mai sigure, naturale, ieftine si eficiente metode pe care orice femeie ar trebui sa o cunoasca. In plus, aceasta iti va oferi satisfactie data de sentimentul controlului asupra propriului corp si al conexiunii profunde cu acesta. Deoarece aceasta metoda necesita macar cateva luni de aprofundare, pana cand te vei simti sigura ca poti determina singura perioadele nefavorabile conceptiei, exista si alte metode care pot fi utilizate, cum ar fi: prezervativul feminin si masculin, diafragma, capacul cervical si metoda masurarii temperaturii bazale. Si acestea pot avea unele efecte negative, dar in final alegerea unei combinatii de metode alternative naturale si mai putin toxice, ?care sa se potriveasca cuplului este scopul principal.

 

Pentru consultanta de specialitate in problemele tale de sanatate, poti programa o consultatie aici.

 

Resurse:

Moreno, Victor and others. Effect of Oral Contraceptives on Risk of Cervical Cancer in Women with Human Papilloma Virus Infection: The IARC Multicentric Case-Control Study. Lancet, 2002;359:1085-92.
Lidegaard, O. Oral contraceptives, pregnancy, and the risk of cerebral thromboembolism: the influence of diabetes, hypertension, migraine and previous thrombotic disease. Br J Obstet Gynaecol 1995;102(2): 153-59.
Thorogood, M. and M Vessey. An epidemiologic survey of cardiovascular disease in women taking oral contraceptives. Am J Obstet Gyn, 1990;163(1) pt. 2:274-281.
Wynn V. Vitamins and oral contraceptive use. The Lancet, March 8, 1975.
Grant, Ellen. The Bitter Pill. How Safe Is the Perfect Contraceptive?
Weschler, Toni, Taking Charge of Your Fertility, Revised Edition, Quill, 2001.
http://www.healthywomen.org/condition/yeast-infections
http://jamanetwork.com/journals/jamapsychiatry/article-abstract/2552796
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK279148/#contraception.toc-abstract
https://www.stoptheclot.org/what-every-woman-needs-to-know-about-blood-clots.htm
https://obgyn.coloradowomenshealth.com/patients/medical-library/medical-conditions-and-birth-control/blood-clots/http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/9805216

 

 

 

 

 

Hipotiroidism sau boala autoimuna Hashimoto? Aspecte esentiale si diferente. 3

Hipotiroidism sau boala autoimuna Hashimoto? Aspecte esentiale si diferente.

/în , /de

hashimoto

 

Afectiunile tiroidiene si cele autoimune cresc vertiginos in ziua de azi, un fenomen comun in majoritatea societatilor moderne. Dar te-ai gandit vreodata ca informatiile pe care le primesti si tipul de tratament pentru bolile tiroidiene si/sau autoimune nu sunt suficiente sau eficiente. In plus, cum poti considera un tratament ca fiind eficient daca starea ta este la fel de proasta si/sau apar noi simptome negative in alte sisteme ale organismului. Realitatea este ca fara sa stii cu exactitate ce se intampla in organismul tau nu poti face alegerea potrivita pentru sanatatea ta. Iar pentru aceasta sunt esentiale cateva notiuni de baza pentru a intelege bolile tiroidiene si/sau autoimune.

Hipotiroidism. Simptome si cauze.

Hipotiroidismul este cea mai comuna disfunctie a tiroidei. Sunt mai multe cauze prezente in aceasta situatie, dar printre cele mai comune se numara disfunctia glandei pituitare, care nu trimite destul TSH catre tiroida, sau tiroida care nu produce destul T4 si T3 pentru celule. Deficientele de nutrienti esentiali pentru tiroida precum seleniu, zinc, fier, vitamina D sau B-uri, dar si tirozina sau iod stau la baza hipotiroidismului.

De cele mai multe ori insa, hipotiroidismul apare ca urmare a tiroiditei Hashimoto, care a progresat indeajuns pentru a distruge tesutul tiroidian.

Hipotiroidismul determina o incetinire a proceselor metabolice iar asta va duce la numeroase simptome negative, printre care: oboseala, probleme de greutate, picioare si maini reci, constipatie, concentrare slaba, libido scazut, infertilitate, depresie, ritm cardiac incetinit, temperatura scazuta a corpului.

Afectiunea autoimuna tiroidiana Hashimoto. Simptome si cauze.

Afectiunile autoimune sunt afectiuni ale sistemului imunitar. In acest caz sistemul imunitar a pierdut controlul si a inceput sa atace un tesut al corpului. Poate fi tesutul tiroidei, sau al intestinelor, poate fi pielea, creierul, pancreasul sau alt organ. Dar indiferent de partea corpului care se afla sub atac, cauza este sistemul imunitar disfunctional, nu tesutul sau organul respectiv! Asadar pentru a trata si a asigura reversul acestor afectiuni este necesara echilibrarea sistemului imunitar.

Afectiunea autoimuna Hashimoto poate fi prezenta in corp timp de ani de zile, fara sa stii, pentru ca simptomele sunt diverse, apar si dispar sau avanseaza in timp?si nu se incadreaza neaparat intr-o categorie aparte. O persoana poate avea simptome legate de sanatatea pielii cu preponderenta, alta poate suferi mai mult de oboseala, depresie, iritabilitate. Dar printre cele mai comune simptome se inscriu: slabiciune, oboseala, crestere in greutate, pierderea parului, constipatia, cicluri menstruale neregulate, sensibilitate la frig, crampe musculare, dureri de muschi si/sau articulare, pierderea memoriei, depresie, piele uscata, etc.

Daca suferi de o boala autoimuna atunci aproape intotdeauna vei suferi si de „leaky gut” –sindromul intestinului suprapermeabil. Acest fenomen apare cand jonctiunile stranse care mentin integritatea peretelui intestinal devin mult prea largite. Acest lucru permite particulelor nedigerate de mancare, toxinelor si microbilor sa intre in circulatia sanguina. Acestea sunt percepute ca invadatori de catre sistemul imunitar, ceea ce va duce la o crestere substantiala a inflamatiei. Acest proces va determina in final ca sistemul imunitar sa piarda controlul si sa atace „din greseala” propriile tesuturi ale organismului.

Glutenul contribuie la bolile autoimune prin alterarea si inflamarea sistemului digestiv si stres asupra sistemului imunitar. Contribuie major la „leaky gut”, pentru ca elibereaza zonulina in intestine, o chimicala care determina largirea si mai pronuntata?a jonctiunilor din membrana intestinala. Proteina de gluten are o structura chimica similara cu cea prezenta in anumite tesuturi din organism, in special in glanda tiroida. Acest lucru determina „mimarea moleculara”, unde organismul ataca din greseala propriile tesuturi „crezand” ca sunt proteine de gluten.

Alte alimente inflamatorii si care trebuie evitate de catre cei cu boala autoimuna Hashimoto sunt produsele de patiserie, zaharurile simple, alimentele procesate, dar si cerealele, leguminoasele, nucile, semintele, solanaceele, ouale, lactatele si cofeina. Acestea nu numai ca supra-stimuleaza sistemul imunitar, dar cauzeaza si „leaky gut”.

Infectii ascunse sau nedetectate cu bacterii precum E.coli, micoplasma sau Borrelia (cauzatoare de Lyme), virusi precum Epstein Barr, Herpes Simplex si alte toxine pot contribui la dezvoltarea bolilor imune. Infectiile cronice cauzeaza un dezechilibru in sistemul imunitar, care este acum mai vulnerabil la atacurile patogene, si mai susceptibil in a ataca propriul organism.

Stresul cronic afecteaza sistemul imunitar, ducand la inflamatie de lunga durata, care nu se opreste atata timp cat stresul persista. Odata ce raspunsul autoimun este prezent, stresul nu va face decat sa exacerbeze reactia. Iar majoritatea afectiunilor autoimune au la baza un stres cronic sau trauma emotionala majora nerezolvata, care contribuie la factorii declansatori principali.

Toxicitatea ridicata a organismului trebuie luata in considerare in bolile autoimune. Multe dintre persoanele cu Hashimoto sunt sensibile la micotoxine, de exemplu – compusi foarte volatili produsi de mucegaiuri toxice care disturba sistemul imunitar. Toxicitatea cu metale grele este foarte reala si comuna si necesita un protocol specific de detoxifiere. Metalele grele?se acumuleaza in organele vitale, dezechilibreaza functiile acestora, inlocuiesc mineralele nutritionale si impiedica activitatea enzimatica, generand dezechilibru biochimic.

Mutatiile genetice cum ar fi MTHFR reduc semnificativ abilitatea de a transforma anumiti nutrienti, care contribuie la metilare cum ar fi vitaminele B, colina, folatul si altele. Cu astfel de mutatii organismul nu are posibilitatea de a utiliza in mod optim nutrienti cheie.

Metilarea joaca un rol important in detoxifiere, utilizarea vitaminelor B1 si B6, a folatului, in formarea glutationului (antioxidant esential in organism), activitatea imuna celulara si functia neurotransmitatorilor. Mutatiile genetice sau enizme de metilare disfunctionale pot dezechilibra acest proces, determinand disfunctii hormonale si inflamatorii. Cateva dintre enzimele / genele de metilare sunt:?MTHFR, MTRR, PEMT, COMT, MAO-ACBS, NOS, FUT2. Prin analiza testului genetic poti afla statusul mutatiilor si cum iti pot acestea afecta santatea.

Deficientele nutritionale sunt de asemenea vitale in modul cum apar si evolueaza afectiunile autoimune. Vitamina D are un rol foate important in sistemul imunitar iar deficientele sunt foarte comune. Aceasta previne autoimunitatea prin stimularea celulelor T reglatoare, care au rolul de a diferentia intre celule invadatoare si celulele proprii ale organismului.

Acizii grasi esentiali omega 3 contribuie la activarea celulelor B si selecteaza productia anticorpilor, care poate reduce raspunsul inflamator.

Vitaminele B controleaza printre altele functia imuna, hormonii, dispozitia, somnul, nervii, circulatia si digestia. Cand ai o deficienta de vitamina B12 de exemplu, numarul leucocitelor?este scazut, ceea ce slabeste sistemul imunitar si-l predispune la atacuri aberante.

Seleniul este esential in reglarea raspunsului imun excesiv si inflamatia cronica in bolile autoimune. Este de asemenea esential pentru functionarea corecta a tiroidei.

Zincul afecteaza multe aspecte ale sistemului imunitar si este esential in producerea leucocitelor. Deficienta de magneziu poate cauza o productie crescuta de citokine proinflamatorii, care cresc nivelul general de inflamatie contribuind la autoimunitate.

Analiza functionala vs. analiza conventionala a markerilor tiroidieni.

In sistemul medical conventional bolile autoimune nu sunt recunoscute ca fiind afectiuni ale sistemului imunitar. Sunt insa tratate ca boli ale unui organ in mod particular. A avea boala autoimuna Hashimoto si a lua medicamente pentru tiroida este exemplul clasic al medicinei alopate care trateaza un organ in mod singular prin suprimarea simptomelor. Aditional, daca suferi de o boala autoimuna precum Hashimoto si cum se intampla adeseori si de alte afectiuni autoimune, vei obtine un tratament de la medicul endocrinolog, un alt tratament de la medicul dermatolog, daca ai probleme cu pielea, un alt tratament de la gastroenterolog daca suferi si de colita ulcerativa, Crohn sau boala celiaca si asa mai departe…Vei ajunge sa consulti o gramada de specialisti, care vor prescrie diferite tratamente individual si nici unul nu va lua in considerare echilibrarea sistemului imunitar si cum sa descoperi cauzele afectiunilor tale, pentru o vindecare reala.

In contrast, medicina functionala si integrativa vede organismul ca un tot unitar si se bazeaza pe principiul ca sanatatea unui sistem afecteaza sanatatea si functia celorlalte. Asadar concentrarea este asupra imbunatatirii sistemului imunitar prin descoperirea cauzelor, care au dus la actiuni aberante ale acestuia si eliminarea lor intr-un mod sistematic, eficient si non-invaziv.

Un alt aspect esential de considerat este analiza markerilor tiroidieni, care de regula nu include panelul complet, inclusiv markerii pentru boli autoimune (Anti-TPO si TgAb). Acest lucru este insa deosebit de important pentru ca de multe ori se pierde din vedere adevaratul diagnostic si astfel preventia altor boli autoimune, care se pot dezvolta in paralel.

Cantitatea cea mai mare de hormoni tiroidieni produsi sunt reprezentati de Total T4, care se va transforma in Total T3 si apoi in hormoni tiroidieni liberi, FreeT4 si Free T3. Asadar Total T4 si Total T3 pot oferi informatii despre ceea ce produce glanda tiroida, ceea ce este desigur util de stiut. Dar este necesar de aflat si cantitatea de hormoni tiroidieni disponibili care actioneaza in tesuturi; aceasta este informatia care va determina metabolismul si functia hormonului tiroidian.

De asemenea, markerul Anti-TPO este necesar pentru a stabili daca este vorba de o boala autoimuna sau nu. Enzima peroxidaza tiroidiana (TPO) este o enzima prezenta in celulele tiroidiene si se exprima la suprafata acestora. Impreuna cu tiroglobulina, aceasta enzima detine un rol cheie in iodarea L-tirosinei, proces esential pentru formarea hormonilor tiroidieni. Din punct de vedere functional, o valoare mai mare de 10 IU/ml a markerului Anti-TPO sugereaza declansarea proceselor de „atac” asupra tiroidei, de catre sistemul imunitar.

Cateodata este necesar si testul altor anticorpi tiroidieni cum ar fi anti-tiroglobulina, pentru ca boala Hashimoto poate sa apara dupa un atac al tiroglobulinei. Astfel poate fi crescuta sensibilitatea tesutului.

Studiu de caz

In cele ce urmeaza voi oferi un exemplu concret, al unei persoane cu care lucrez in prezent; acest exemplu va veni in confirmarea informatiilor de mai sus:

Femeie, 65 de ani, cu simptome de: iritabilitate, digestie ineficienta, sensibilitate la schimbari de temperatura, dureri de genunchi, insomnie, pofte de dulce, de cereale si lactate, un pic supraponderala.

Analiza initiala: analiza de sange completa, incluzand panel complet pentru starea tiroidei (T3, T4, FT3. FT4, TSH, Anti-TPO si game de referinta functionale pentru interpretare.

Valorile markerilor:

TSH: 3.01 IU/mL

Total T4: 7.45 ug/dL

Total T3: 140 ng/dL

Free T4: 1.18 ng/dL

Free T3: 2.81 pg/mL

Anti-TPO: 203 IU/mL

Scenariul 1. Daca persoana ar fi testat doar TSH in acest caz, ar fi aflat doar ca acesta este usor marit, rezultat ignorat de cele mai multe ori in practica conventionala.

Scenariul 2. Daca persoana ar fi testat doar TSH, T3, T4 si/sau FT3 si FT4, ar fi aflat ca TSH este putin marit, FT3 este scazut iar ceilalti se inscriu in limite. (Si doar daca analiza s-ar fi interpretat functional, nu patologic!! ) Asadar este posibil ca diagnosticul sa fi fost hipotiroidism, dar nu ar fi fost garantat, din cauza gamelor de referinta largi practicate de laboratoare.

Scenariul 3. Analiza tuturor markerilor de mai sus impreuna cu Anti-TPO a relevat ca persoana are TSH usor marit, FT3 scazut si Anti-TPO ridicat, ceea ce sugereaza o activitate scazuta a tiroidei si declansarea proceselor autoimune (in acest caz Hashimoto).

Nota: analiza de mai sus nu reprezinta un diagnostic si nu trebuie interpretat ca atare. Interpretarea functionala a analizei de sange este folosita pentru a detecta anumite tendinte si dezechilibre biochimice si nutritionale, care se pot dezvolta in afectiuni mai tarziu daca nu sunt rezolvate.

Informatia este oferita in scop educational si nu trebuie sa fie utilizata ca sfat medical personal, diagnostic sau tratament.

 

Solutii integrative, functionale si eficiente de vindecare.

O alimentatie corecta, detoxifiere si restabilire a echilibrului biochimic sunt aspecte esentiale atunci cand se doreste reversul bolilor tiroidiene si autoimune. Asa cum se intampla cu toate afectiunile, factorii declansatori si cauzele sunt diverse si diferite la fiecare persoana. Daca se actioneaza doar la nivelul suprimarii simptomelor nu se poate asigura o vindecare reala. A lua medicatie pe viata pentru bolile tirodiene nu va determina glanda tiroida sa functioneze mai bine. Va actiona doar ca un substitut pentru ceea ce tiroida nu poate produce si va cauza efecte negative in alte zone ale organismului.

De asemnenea, nu exista masuri universale cand vorbim de alimentatie, iar aceasta este esentialul in oricare program de vindecare. Nici o dieta sau tratament nu vor functiona pentru toate persoanele. Individualitatea biochimica este prezenta in fiecare celula a organismului.

Asadar este esential in a sprijini organismul intr-o maniera holistica si non-invaziva. Acest lucru inseamna a determina cerintele individuale de ordin genetic, nutritional si biochimic ale fiecarei persoane si a detecta cauzele disfunctiilor, mai degraba decat a trata tiroida.

Pentru consultanta de specialitate in problemele tale de sanatate, poti programa o consultatie aici.

Referinte:

http://ajcn.nutrition.org/content/68/2/447S.abstract

http://www.nature.com/ejcn/journal/v57/n10/full/1601689a.html

Nutrienti cheie in afectiuni tiroidiene. Care este legatura? 4

Nutrienti cheie in afectiuni tiroidiene. Care este legatura?

/în /de

afectiuni tiroidiene

 

Abordarile nutritionale holistice, integrative, ofera un avantaj semnificativ fata de abordarea conventionala pentru afectiuni tiroidiene tiroidiene, deoarece primele iau in considerare factorii multipli care sunt implicati in sanatatea glandei tiroide. Afectiunile tiroidiene nu se rezuma la?disfunctia tiroidei, generatoare de simptome negative, care trebuie suprimate cu medicamente. Acestea apar din cauza unor disfunctii biochimice mult mai complexe, care trebuie determinate si corectate. Adevaratele cauze pot fi diverse si multiple si toate afecteaza sanatatea tiroidei; disfunctii in sistemul digestiv, ale ficatului, ale glandelor suprarenale, deficiente nutritionale, sunt doar cateva dintre acestea.

Cativa dintre nutrientii cheie care contribuie la buna (sau proasta) functionare a glandei tiroide sunt prezentati mai jos:

Fierul

Deficienta de fier este foarte comuna la persoanele cu hipotiroidism. Fierul este esential in formarea catalazei, un antioxidant cheie care protejeaza celulele de radicalii liberi, prin transformarea peroxidului de hidrogen in apa si oxigen. Printre multele functii, fierul este necesar pentru a forma citocrom, care este baza formarii de ATP si energie. Enzima care transforma iodura in iod pentru a se putea combina cu tirozina si a forma hormonii tiroidieni este dependenta de fier. Fierul este de asemenea necesar in conversia T4 – T3.

Persoanele cu hipotiroidism sufera de insuficienta digestiva, in special de un nivel scazut de acid gastric. Acesta este esential in absorbtia mineralelor cum ar fi fierul, calciul, magneziul si zincul. O activitate scazuta a tiroidei poate deci sa scada absorbtia nutrientilor.

Molecula heme, cea mai importanta componenta a proteinei hemoglobina, este legata de peroxidaza tiroidiana (TPO). Aceasta este o enzima care, impreuna cu tiroglobulina, detine un rol cheie in iodarea L-tirosinei, proces esential pentru formarea hormonilor tiroidieni. O cantitate insuficienta de fier afecteaza hemoglobina, genereaza legare redusa de TPO, deci sinteza scazuta a hormonului tiroidian. Deoarece hormonul tiroidian altereaza rata oxidarii heme in ficat, functia scazuta tiroidiana poate genera un cerc vicios in care este implicata deficienta de fier.

Suplimentarea cu fier nu este recomandata din mai multe motive. Daca exista insuficienta digestiva, asa cum este lipsa de acid gastric, fierul nu poate fi absorbit corespunzator. Apoi, foarte multe forme de fier disponibile in suplimente nu se absorb bine in organism. Fierul este un pro-oxidant puternic, astfel ca organismul are cateva mecanisme prin care previne eliberarea fierului liber. In situatii in care exista un stres oxidativ crescut si activitate crescuta a radicalilor liberi, celulele sunt programate in mod inteligent sa degradeze rapid forma heme, pentru a preveni fierul liber sa intre in circulatie. Suplimentarea cu fier poate sa adauge la aceasta activitate pro-oxidanta, mai ales cand acesta nu este legat de proteine. Asadar la persoanele cu hipotiroidism care au cel putin un nivel moderat de stres oxidativ, suplimentarea cu fier va creste pro-oxidarea.

Formele de fier necesare organismului si tiroidei si care sunt metabolizate corect de catre organism sunt cele din alimentatie, in special in produsele de origine animala.

Iodul

Tiroida transforma tirozina in tiroglobulina si ataseaza intre 1 si 4 atomi de iod pentru a crea T1, T2, T3 si T4. Fara suficient iod tiroida nu poate produce acesti hormoni.

Iodul este un nutrient critic pentru functia optima a tiroidei, iar deficientele sunt comune. Acest lucru nu provine numai sau neaparat doar din deficienta din alimentatie, ci mai degraba din cauza bio-indisponibilitatii iodului in tesuturi. Aceasta se datoreaza toxinelor din mediul inconjurator: bromina, fluor, clor, halogen, metale grele, care blocheaza absorbtia iodului. De aceea rezolvarea cauzei este esentiala – detoxifierea de compusi toxici, si nu neaparat suplimentarea cu iod, la care multe persoane nu reactioneaza pozitiv.

Glutationul

Ca si in cazul seleniului, zincul joaca un rol important in conversia T4 – T3. Cand zincul este scazut hipotalamusul nu poate aprecia corect nivelul de hormoni tiroidieni pentru a creste productia atunci cand sunt insuficienti. Acestea pot de asemenea contribui la o productie insuficienta de hormoni tiroidieni si hipotiroidism.

Pentru consultanta de specialitate in problemele tale de sanatate, poti programa o consultatie aici.

 

Referinte:

http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.0954-6820.1969.tb01517.x/abstract

A possible function of thiols, including glutathione, as cofactors in the conversion of thyroxine to 3,3?,5-triiodothyronine in rat liver microsomes.
Imai Y, Kataoka K, Nishikimi M., Endocrinol Jpn. 1980 Apr;27(2):201-7.

On the role of NADPH and glutathione in the catalytic mechanism of hepatic thyroxine 5?-deiodination. Sato T, Maruyama S, Nomura K. Endocrinol Jpn. 1981 Aug;28(4):451-9.

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16837619?dopt=Abstract

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/7405879

Ce se intampla in corpul tau cand suferi de afectiuni tiroidiene? 5

Ce se intampla in corpul tau cand suferi de afectiuni tiroidiene?

/în /de

 

afectiuni tiroidiene

 

Te-ai intrebat vreodata cum este posibil ca tiroida, o glanda atat de mica, sub forma de fluture sa fie responsabila de atat de multe simptome negative care iti afecteaza intreg metabolismul? Acest lucru se intampla deoarece functiile tiroidei sunt interconectate cu fiecare sistem din organism. Daca tiroida nu functioneaza optim, atunci nici tu nu te poti simti bine.

Incidenta afectiunilor tiroidiene este in mare crestere de cateva decenii. Multe dintre disfunctiile tiroidiene nu sunt corect diagnosticate sau sunt diagnosticate tarziu. Hormonul tiroidian se gaseste in fiecare celula a organismului si de aceea multi experti au convingerea ca modul conventional de diagnostic pentru detectarea anumitor afectiuni?tiroidiene nu este precis. Masurarea hormonului de stimulare tiroidiana (TSH) din sange nu reflecta nivelul intracelular al hormonului.

In plus, glanda tiroida si hormonii pe care ii utilizeaza nu exista in izolare in interiorul organismului. Deci este necesara evaluarea unei varietati de relatii functionale care exista intre tiroida si diferite organe, glande si sisteme.

 

Sistemul digestiv.

Constipatia cronica este un simptom comun la persoanele cu hipotiroidism. Disfunctia tiroidei incetineste transportul mancarii in intestine. Acest lucru creste riscul de infectii patogene intestinale, inflamatia, malabsorbtia si sensibilitatile alimentare.

Tot in cazul hipotiroidismului, cantitatea redusa de gastrina determina si discomfort intestinal, reflux, balonari, iar cantitatea redusa de acid gastric determina insuficienta proteica.

Hormonii tiroidieni influenteaza puternic jonctiunile stranse din stomac si intestinul subtire, care formeaza bariera impermeabila a sistemului digestiv. Sindromul intestinului cu permeabilitate marita („leaky gut”) este un factor primar in dezvoltarea bolilor autoimune cum ar fi Hashimoto.

Studii au demonstrat ca hormonii tiroidieni T3 si T4 protejeaza mucoasa intestinala impotriva formarii ulcerului indus de stres. Inflamatia in sistemul digestiv reduce T3 prin cresterea cortizolului. In plus, bacteria intestinala asista in transformarea a 20 de procente de hormon inactiv T4 in forma activa T3. Disbioza intestinala – dezechilibrul intre bacteria patogena si benefica din sistemul digestiv, reduce in mod drastic aceasta conversie.

Colecistul si ficatul.

Hipotiroidismul afecteaza functia fierei prin reducerea circulatiei bilei. Ficatul metabolizeaza hormoni, filtreaza toxine si curata sangele. Hipotiroidismul interfereaza cu acest proces, iar colecistul si ficatul se congestioneaza, contribuind la formarea de pietre (calculi) la colecist. Hormonii tiroidieni afecteaza cel mai mult celulele ficatului responsabile de detoxifiere. In acelasi timp, disfunctionalitatea ficatului va afecta atat functia tiroidei, cat si mecanismele de detoxifiere ale organismului. Un nivel scazut de T3 reflecta de obicei o disfunctie a ficatului, deoarece conversia T3 are loc in ficat. Acest lucru se poate confirma prin analiza enzimelor din ficat GGTP si ALT si nivelul lor ridicat.

Sistemul osos.

Glanda tiroida produce si depoziteaza calcitonina, un hormon reglator al calciului. Hipotiroidismul interfereaza cu procesul de formare a oaselor lungi in mod corespunzator. Problemele din sistemul osos sunt asadar de luat in considerare in cazurile de afectiuni tiroidiene.

Insulina si glicemia.

Persoanele cu o functie redusa a tiroidei absorb glucoza intr-un ritm mai lent decat ar fi normal si celulele nu o pot astfel folosi pentru a produce energie. „Valul” de insulina produs in starea de rezistenta la insulina creste distrugerea glandei tiroidiene la persoanele cu afectiuni tiroidiene autoimune. Cand glanda este distrusa, productia de hormoni tiroidieni scade.

Cand nivelul glicemic scade sub normal (hipoglicemie), glanda suprarenala raspunde prin secretia hormonului cortizol. Acesta transmite ficatului sa produca mai multa glucoza, pentru a restabili nivelul normal. Din nefericire pentru hipoglicemici, eliberarea repetata de cortizol cauzata de episoade hipoglicemice suprima functia glandei pituitare. Acest lucru afecteaza de asemenea functia tiroidei.

Estrogenul si progesteronul.

Estrogenul trebuie mai intai transformat in stare solubila in apa in ficat pentru a fi eliminat din organism. In timpul acestui proces, se formeaza estradiolul, un tip secundar de estrogen. Hipotiroidismul poate bloca acest proces, contribuind la dominanta de estrogen, cancer de san, fibromi uterini si chisturi ovariene.

Hormonii tiroidieni sensibilizeaza celulele organismului astfel incat sa fie disponibile pentru receptarea progesteronului. Cand receptorii nu sunt expusi la suficienti hormoni tiroidieni, isi pierd abilitatea de a permite progesteronului sa intre in celule.

Arderea grasimilor.

Hipotiroidismul incetineste metabolismul organismului si abilitatea de a arde grasimile. Hormonii suprarenali care stimuleaza arderea nu mai sunt eficienti, iar receptorii celulei care raspund la lipaza – o enzima care metabolizeaza grasimea, sunt indisponibili.

Colesterolul.

Colesterolul este sursa principala pentru formarea hormonilor steroidieni. Absorbtia celulara a colesterolului LDL se va reduce daca nu exista suficient hormon tiroidian in celule. LDL va creste semnificativ in sange datorita utilizarii disfunctionale a acestuia. Cand tiroida unei persoane functioneaza sub capacitate, aceasta va depozita grasime mult mai rapid decat o poate arde, lucru care determina un nivel ridicat de trigliceride si colesterol LDL.

Glandele suprarenale.

Axa HPT (hipotalamica – pituitara – tiroida) functioneaza sub forma unei „bucle de feedback”; daca tiroida functioneaza la un nivel optim, celulele tale au suficienta energie.?Anumite disfunctii care pot fi implicate in dereglarea acestei axe sunt: disfunctia ciclului de metilare, disfunctie a axei HPA (hipotalamica-pituitara-suprarenala), deficiente de nutrienti care sunt necesari in formarea hormonilor tiroidieni (seleniu, zinc, glutation, vitamina A, vitamina D, iod), disfunctii ale ficatului.

Glandele suprarenale ?sunt sub controlul sistemului nervos simpatic. Tiroida este puternic influentata de sistemul nervos parasimpatic. Deseori se intampla ca o persoana cu hipotiroidism se afla intr-o stare dominant parasimpatica, si deci sistemul nervos simpatic este mai slab.

Luand in considerare relatia stransa intre suprarenale, hipotalamus si tiroida, se poate observa cum starea disfunctionala a glandelor suprarenale extenuate poate cauza o cascada de probleme pentru functia tiroidei.

Asa cum se poate observa in figura alaturata, hormonii glucocorticoizi (care includ cortizolul) pot inhiba conversia T4 – T3. Deci o persoana cu un nivel ridicat al cortizolului (si deci al stresului) risca sa sufere de o functie scazuta a tiroidei. In plus, nivelul ridicat de cortizol poate sa rezulte in productie excesiva de stereoizomer inactiv reverse T3 (rT3), care va concura cu T3 si deci va inhiba functia tiroidei.

Post-Hypothyroidism-the-Adrenals-1Alti hormoni de stres cum ar fi CRH (hormonul de eliberare al corticotropinei) produs de hipotalamus vor avea un efect inhibitoriu asupra tiroidei, blocand transportul TSH catre tiroida.

Pe langa toate acestea, daca persoana prezinta si toxicitate cu mercur (din cauza amalgamelor dentare sau al unui consum ridicat de produse marine, de ex) si nu consuma o alimentatie curata si potrivita metabolismului, riscul de a dezvolta hipotiroidism va creste si mai mult.

 

 

 

Pentru consultanta de specialitate in problemele tale de sanatate, poti programa o consultatie aici.

Referinte:

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1856434/?tool=pubmed

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12269922

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/1555538

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18506897

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12660641

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18506897

http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.0954-6820.1969.tb01517.x/abstract

 

Ce trebuie sa stii despre analizele tiroidiene. 6

Ce trebuie sa stii despre analizele tiroidiene.

/în /de

analizele tiroidiene

 

Chiar daca analizele tiroidiene sunt efectuate regulat, multe persoane sufera luni si ani de zile din cauza disfunctiilor tiroidiene, care ar fi putut fi rezolvate in mod real prin diagnostic adecvat. Foarte multe cazuri sunt gresit diagnosticate, iar analizele de sange pentru markerii tiroidieni joaca aici un rol important.

Practica comuna este analizarea singulara a marker-ului TSH, pentru a afla starea tiroidei. Dar acesta este doar unul din cei pana la opt markeri necesari pentru a stabili o interpretare si analiza corecta a starii tiroidei.Mai mult decat atat, gamele de referinta largi utilizate de laboratoare sunt cele „patologice”, menite sa detecteze afectiunea, adica „faza finala”. Pana a ajunge insa in acel punct, sunt multe disfunctii care au loc si care preced afectiunea. Gamele de referinta functionale se refera la analiza valorilor optime si a tiparelor existente intre markeri, acest lucru facand posibila detectarea disfunctiilor si dezechilibrelor cu mult inainte ca boala sa se instaleze. Aceste „valori functionale” au fost indelung cercetate si formulate ca fiind parametrii pentru o sanatate buna a tiroidei.

Referintele laboratorului sunt medii statistice ale persoanelor care au facut analiza de sange in anul precedent. Sunt numite „valori normale”, dar acestea sunt de fapt doar date statistice. Laboratoare diferite pot avea game de referinta diferite. Acestea vor deveni din ce in ce mai largi, pe masura ce oamenii vor deveni din ce in ce mai bolnavi.

Se intampla de multe ori ca un rezultat sa fie interpretat ca fiind „normal” la un laborator si „anormal” la un alt laborator. In realitate, daca valorile laboratorului sunt in aceasta gama de referinta, esti?undeva „la medie”, si nu neaparat sanatos.

Ca toate glandele endocrine, glanda tiroida nu exista in mod independent de alte glande. Tiroida este parte din axa HPT (hipotalamo-pituitara- tiroidiana) si astfel se afla sub influenta mai multor hormoni si „bucle de feedback”. Aditional, tiroida este in mod intrinsec legata de glanda suprarenala si poate fi afectata major de raspunsul organismului la stres. De exemplu, este bine determinat faptul ca un nivel crescut de hormoni glucocorticoizi cum ar fi cortizolul, pot inhiba eliberarea TSH-ului din glanda pituitara, cat si conversia T4 catre T3, care are loc in ficat.

Azi poti afla cu acuratete care este starea glandei tiroide utilizand interpretarea functionala. Click aici pentru detalii.

Analizele tiroidiene: markeri necesari pentru a determina starea tiroidei.

TSH este considerat de multe ori „standardul de aur”, dar alti markeri sunt la fel de importanti si trebuie analizati cu atentie, cum ar fi forma libera a hormonilor T3 si T4 (free T3 si free T4) sau anticorpii TPO (anti-tiroidperoxidaza) pentru a detecta boli autoimune. Daca nu testezi si acesti markeri, exista riscul sa ai valori scazute de T4 si T3 si/sau anticorpi care arata ca glanda ta tiroida se afla in starea de auto-distrugere. Asa frustrant cum suna, daca TSH se afla in „gama de referinta”, ti se poate spune ca tiroida ta functioneaza „normal”.

Hormonii tiroidieni T3 (triiodotironina) si T4 (tiroxina) circula in sange legati de proteine transportatoare si sub forma libera. Deoarece TBG – globulina de legare a tiroxinei este afectata de influente endo- si exogene, analiza formei libere a hormonilor (fT3 si fT4) este mai precisa decat masurarea valorilor totale.

TT3 (triiodotironina totala) si TT4 (tiroxina totala).

T3, sau triiodotironina este cea mai activa forma a hormonului tiroidian. Valoarea totala reprezinta suma formelor „legate” cat si a celor libere ale hormonului, si de aceea nu este un bun indicator pentru starea tiroidei asa cum este free T3.

Ca si in cazul T3, total T4 reprezinta suma tiroxinei legate,?cat si a celei libere. Pentru ca T4 este legat de proteine cum ar fi TBG, valorile totale nu sunt asa relevante clinic cum sunt valorile free T4.

Valori scazute de TT3 si TT4?sunt observate la persoanele cu activitate redusa a glandei tiroide, si posibila functie redusa a hipofizei?anterioare. Pentru a intelege starea reala este necesara o analiza mai amanuntita si a celorlalti markeri tiroidieni.

 

TSH (hormon de stimulare tiroidiana) este cel mai comun si sensibil marker eliberat de hipofiza anterioara si semnaleaza in mod direct tiroidei sa produca T4 (tiroxina). Secretia TSH este controlata de hormonul eliberator de TSH (TRH). Un mecanism de feedback negativ in cadrul axei HPT (hipotalamo-pituitara-tiroidiana) regleaza mai departe secretia TSH. O valoare ridicata a TSH este un indicator al activitatii scazute tiroidiene. TSH creste cand T4 scade si scade atunci cand T4 creste.

O valoare a TSH peste 2.5 uIU/mL este considerata a fi un indiciu de hipotiroidism subclinic de catre multi practicanti ai medicinei functionale si integrative. O gama de referinta functionala se situeaza intre 1.8 -3 uIU/mL.

 

Free T4 (Free Thyroxine) este folosit pentru a masura cantitatea de T4 activ, liber din sange. Este ridicat cand exista hipertiroidism si scazut cand exista hipotiroidism. Free T4 masoara cantitatea disponibila de T4 pentru a fi convertita in T3, forma activa de hormon tiroidian.

In timp ce gama de referinta la multe laboratoare se afla intre 0.8 – 2.8 ng/dL, valorile functionale sunt stabilite in cea de-a doua jumatate a gamei de referinta, intre 1.3 si 1.5 ng/dL, aceasta fiind gama in care cele mai multe persoane se simt cel mai bine.

 

Free T3 (Free Triiodothyroxine) masoara hormonul free T3 si este cel mai bun marker pentru a determina hormonii tiroidieni disponibili pentru?receptorii tiroidieni. O valoare scazuta de FT3 este un indicator al activitatii tiroidiene scazute.

In timp ce gama de referinta la multe laboratoare este intre 2.3 si 4.2 pg/mL, practicantii medicinei functionale si integrative au descoperit ca cele mai multe persoane se simt cel mai bine cand valoarea FT3 se regaseste in jumatatea de sus, la un nivel de 3.2 sau chiar 3.7.

 

Reverse T3 masoara cantitatea de T4 care este transformata intr-o forma biologica inactiva de T3. Valori ridicate ale acestui marker pot sugera ca hormonul tiroidian nu se transforma in mod corespunzator din T4 in T3, pentru a fi folosit de celule si poate rezulta in simptome de hipotiroidie, in ciuda celorlalte valori „normale” de free T4, free T3 si/sau TSH.

 

O combinatie de markeri tiroidieni – TSH, free T3, free T4, reverse T3, si daca este necesar anti-tiroidperoxidaza si anti-tiroglobulina ar trebui sa fie utilizati impreuna cu alte analize clinice si chestionare specifice legate de simptomatologie, pentru a determina cu acuratete starea glandei tiroide. A urma un tratament pe baza valorii TSH in mod exclusiv va rezulta intr-un diagnostic gresit pentru un numar mare de pacienti cu disfunctii tiroidiene.

 

Pentru consultanta de specialitate in problemele tale de sanatate, poti programa o consultatie aici.