Tot ce trebuie sa stii despre boala Lyme (borelioza). Metode naturale si eficiente de vindecare si preventie.

boala Lyme

 

Sumar:

  • boala Lyme (borelioza) este mai comuna si raspandita decat se crede in mod conventional.
  • odata infectat cu Borrelia, se pot transmite si o multitudine de alti agenti patogeni, cum ar fi Bartonella, Babesia, Erlichioza, Rikettsia, Mycoplasma, Chlamydia si virusi.
  • timpul de transmitere al infectiei poate fi chiar si de 10 minute, nu de 24 – 48 de ore cum mentioneaza majoritatea surselor.
  • prezenta spirochetelor pe Pamant dateaza de aprox 100 milioane de ani si au infectat oamenii din cele mai stravechi timpuri.
  • mediile de transmisie pot fi variate si nu sunt limitate doar la capusa.
  • lipsa simptomelor imediate sau a eritemului migrator NU exclud prezenta infectiei! Mai putin de 50% din persoanele infectate dezvolta eritemul specific!
  • infectia cu spirochete (in forma lor chistica) poate ramane dormanta in organism mult timp (luni, ani) si atunci cand sistemul imunitar este scazut, infectia se poate reactiva.
  • boala Lyme este supranumita “marele imitator” pentru ca simptomele si afectiunile asociate sunt extrem de diverse.
  • majoritatea tehnologiilor de testare sunt imprecise si ofera multe rezultate fals negative.
  • cele 5 zile de antibiotic care se prescriu in mod uzual dupa o muscatura de capusa sunt de cele mai multe ori insuficiente si nu actioneaza si impotriva co-infectiilor.
  • fiecare program de tratament trebuie sa fie foarte individual si sa ia in considerare intregul profil de sanatate al persoanei, starea sistemului imunitar, cat si tipurile de infectii prezente.

Incidenta infectiilor cu Borrelia burgdorferi si alte co-infectii a devenit atat de ridicata (dar si subestimata si incorect abordatata), incat subiectul nu mai poate fi evitat. Cu toate ca am lucrat cu persoane care sufera de afectiunea Lyme si cunosc particularitatile de baza ale acesteia, faptul ca atat eu cat fiica mea am fost infectate in aceasta vara in urma unei muscaturi de capusa, ma determina sa abordez subiectul mai pe larg.

Ce este boala Lyme (borelioza)?

Afectiunea Lyme este cauzata de bacteria  Borrelia burgdorferi si este transmisa in principal prin intermediul capuselor. Sub numele de Borrelia se gaseste, de fapt, un grup de mai multe genospecii implicate in patologia Lyme; genul Ixodes este cel care poarta bacteria Borrelia.

Borrelia burgdorferi este o spirocheta, o bacterie in formă de spirala, similara cu bacteriile care provoaca sifilis, dar mai complexa din punct de vedere genetic. Este principalul agent cauzal al bolii Lyme in America de Nord, in timp ce Borrelia afzelii si Borrelia garinii, alti membrii ai complexului speciilor Borrelia, sunt cauzele principale ale infectiei Lyme in Europa si Asia. Mai recent in America de Nord, Borrelia miyamotoi, Borrelia mayonii si Borrelia hermsii au fost de asemenea implicate intr-o proportie semnificativa in cazurile de boala Lyme.

Prezenta spirochetelor pe Pamant nu este noua, ci dateaza de aprox 100 milioane de ani; acestea au infectat oamenii din cele mai stravechi timpuri. Otzi, “Omul Gheturilor” care a trait acum 5.300 de ani, era infectat cu spirochetele bolii Lyme si avea artrita. Spirochetele se regasesc, de asemenea, intr-un numar impresionant de animale salbatice si domestice. Dar in prezent, borelioza si co-infectiile acesteia se afla in crestere rapida si fara precedent in intreaga lume in randul populatiei. In SUA de exemplu, CDC raporteaza ca aproximativ 300.000 de persoane sunt diagnosticate cu boala Lyme in fiecare an. Acest numar poate subestima adevarata prevalenta a bolii din cauza testarii defectuoase, a diagnosticarii gresite si a subraportarii. O intrebare pe care multe persoane si-o pun este : “cum de a devenit deodata atat de periculoasa muscatura de capusa, pentru ca in copilaria noastra nu am avut astfel de probleme?” Raspunsul este: populatia a crescut in numar vertiginos si a alterat in mod agresiv ecologia mediului inconjurator, clima in schimbare si incalzire este propice dezvoltarii capuselor, efectele electromagnetice, cat si excesul de antibiotice si alti stresori de mediu determina o virulenta si rezistenta crescuta, spirochetele fiind microorganisme deosebit de inteligente, cu o rata ridicata de supravietuire si adaptare.

“Boala Lyme trebuie recunoscuta ca o epidemie virulenta, care este de cel putin sase ori mai frecventa decat HIV / SIDA.”

Cum se transmite?

Capusele sunt vehicule pentru a transmite Borrelia catre „gazde”, care pot fi soareci si caprioare, dar care, de obicei, nu au efecte negative la agentul patogen. Oamenii, desi nu sunt vehicule pentru transmisia Borrelia, indeplinesc un rol diferit, dar la fel de critic: sunt o sursa de hrana pentru capuse. De-a lungul duratei lor de viata de aproximativ trei ani, capusele trec prin patru stadii de viata: ou, larva, nimfa si adult. Capusele transmit Borrelia (si multi alti agenti patogeni) in timpul procesului de hranire: odata ce se afla pe un om sau animal, se ataseaza de piele si secreta o substanta cu rol de amortire, care impiedica gazda sa simta muscatura. Daca capusa contine agenti patogeni, organismele infectioase din saliva sa sunt transmise gazdei in timpul procesului de hranire.

Este important de luat in considerare faptul ca evidenta clinica si cateva studii recente au adus in discutie si alti vectori de transmisie, cum ar fi tantarii si paienjenii. Mai exact, un studiu efectuat in Germania de catre persoane de la Universitatea Goethe, Muzeul de Istorie Naturala Senckenberg Gorlitz si Universitatea din Frankfurt au descoperit in conformitate cu studiile anterioare, ca o cantitate notabila de spirochete se afla in glandele salivare ale tantarilor. Concluziile sugereaza ca tantarii ar putea juca rolul de a fi un vector mecanic ocazional al bolii Lyme. Cercetatorii au putut sa confirme ca tantarii au mentinut Borrelia in organism in timpul metamorfozei, in ciuda faptului ca nu au avut niciodata o hrana de sange. Chiar daca dovezile nu sunt inca foarte concludente sau suficiente, acestea merita luate in considerare pe viitor.

De asemenea, mai multe dovezi indica ca Borrelia se regaseste in secretia vaginala si lichidul seminal al persoanelor infectate, ceea ce sugerează posibilitatea transmiterii sexuale ca mod de infectie. Desi aceste concluzii raman speculative, si/sau exista anumite situatii particulare in care sunt sanse mai mari de infectie (de ex. barbatul este cel infectat, gradul de severitate al bolii, starea sistemului imunitar, etc.), cu siguranta aceste indicii necesita studii suplimentare.

Despre co-infectii.

Capusele sunt rezervoare pentru zeci de microorganisme, in afara de Borrelia, inclusiv alte tipuri de bacterii, paraziti si virusi. Unele nu sunt patogene, ci influenteaza capacitatea capusei de a gazdui si transmite agenti patogeni, ceea ce o face mai virulenta. Altele sunt patogene, determinand seturi distincte de simptome la persoana infectata si complicand tabloul clinic:

Babesioza: Infectia cu Babesia microti provoaca anxietate, transpiratii atat ziua cat si noaptea, afecteaza respiratia si ritmul cardiac.
Bartonella: Infecția cu speciile Bartonella provoaca dureri in gat, glande umflate, dureri la nivelul picioarelor, dureri abdominale si dureri in articulatii, cum ar fi umerii si genunchii. De asemenea, este legata de tulburari neuropsihiatrice, cum ar fi anxietatea, panica, furia si schizofrenia cu debut brusc.
Ehrlichioza: Ehrlichioza provoaca simptome asemanatoare gripei, incluzand o tuse uscata, oboseala, dureri musculare si un nivel scazut de celule albe in sange. De asemenea, scade trombocitele si creste enzimele hepatice.
Rickettsia: Infectia cu Rickettsia este adesea confundata cu gripa, deoarece produce simptome precum febra, greata si varsaturi. La 50 pana la 85 la suta dintre oameni, provoaca o eruptie rosie pe palmele mainilor. La fel ca Ehrlichia, reduce si celulele albe din sange si trombocitele, crescand AST si ALT. Se considera ca Rickettsia joaca un rol semnificativ, dar subapreciat in patogeneza Lyme, influentand persistenta bolii.
Mycoplasma: Mycoplasma pneumoniae suprastimuleaza celulele B, provocand reactii autoimune si boli reumatoide, oboseala si dureri articulare si musculare. Imunitatea slabita cauzata de Borrelia burgdorferi face ca organismul sa fie mai susceptibil la infectia cu Mycoplasma.
Chlamydia: Infectia cu Chlamydia provoaca artrita, infectii respiratorii si pneumonie si poate contribui la dezvoltarea bolilor autoimune.
Virusi: Capusele au o densitate virala ridicata, si pot transmite specii virale noi, daunatoare, precum virusul South Bay.

Care sunt simptomele infectiei?

Odata ce o capusa infectata musca un om, daca sistemul imunitar raspunde imediat la fluxul de patogeni, apar simptome acute. Daca sistemul imunitar nu detecteaza rapid bacteriile sau daca tratamentele din faza acuta nu reusesc sa elimine complet infectia, boala Lyme poate produce simptome cronice.

Simptomele acute ale bolii Lyme.

Muscatura recenta a unei capuse si aparitia iritatiei specifice numita eritem migrator, sunt indicative pentru boala Lyme; aceste persoane pot primi un diagnostic fara teste clinice. Cu toate acestea, putine persoane cu boala Lyme detecteaza capusele atasate, (acestea fiind de cele mai multe ori incredibil de mici), iar eritemul apare la mai putin de 50% din cazuri, chiar daca infectia este prezenta. De asemenea, simptomele sunt confundate frecvent cu alte boli, precum gripa, care intarzie diagnosticul bolii Lyme.

Alte simptome ale bolii acute Lyme includ:

  • Durere de cap
  • Oboseala accentuata
  • Transpiratii de noapte si de zi
  • Frisoane
  • Dureri musculare
  • Dureri articulare
  • Dureri de gat
  • Probleme ale somnului
  • Furnicaturi si amorteala in maini si degete

Simptomele bolii cronice Lyme.

Boala Lyme poate deveni cronica, provocand deficiente fizice si mentale semnificative. Unele dintre simptomele bolii cronice Lyme se suprapun cu simptomele acute, inclusiv oboseala, dureri articulare si probleme de somn. Cu toate acestea, boala Lyme cronica poate provoca, de asemenea, disfunctii mai grave in diferite sisteme ale corpului:

  • Probleme neuropsihiatrice, cum ar fi depresia, anxietatea, durerile de cap, modificari de dispozitie, labilitatea emotionala, ganduri suicidare si disfunctia cognitiva
  • Agresivitate si violenta cu debut brusc, care au fost observate in unele cazuri de boala Lyme si coinfectii Lyme, in special Bartonella
  • Boala Alzheimer, manifestata printr-o relatie bine documentata intre Lyme si bolile neurodegenerative
  • Disfunctie imunitara si inflamatie, care este perpetuata de somn de proasta calitate
  • Neuropatie sau disfunctii nervoase, care pot fi cauzate de inflamatia sistemului nervos in diferite parti ale corpului
  • Simptome cardiovasculare
  • Probleme cu dezvoltarea creierului fetal in cazurile in care o femeie insarcinata are boala Lyme si este transmisa copilului ei

Despre testarea de laborator.

Testarea pentru detectarea bolii Lyme si a co-infectiilor este de mult timp deficitara si are o rata scazuta de precizie din motive complexe, diverse si greu de rezolvat. In primul rand, in primele 2 – 4 saptamani de la infectie, doar aproximativ jumatate din persoane produc un numar masurabil de anticorpi la spirochete. Persoanele care testeaza in aceasta perioada vor obtine de multe ori un rezultat fals negativ si sunt retestate doar atunci cand starea lor de sanatate se inrautateste. Anticorpii IgM cresc in saptamana a treia de la infectare, ajung la un nivel maxim dupa 4 – 6 saptamani si apoi dispar dupa aproximativ 8 saptamani. Deci daca vei face o testare dupa aceasta data, anticorpii pot sa nu apara deloc. Anticorpii IgG, care apar dupa 6 saptamani de la infectie si pala la 3 luni, pot persista timp de ani de zile dupa un tratament de succes si daca vei face o retestare este posibil sa afli ca esti pozitiv la boala Lyme, fara sa fie insa asa. Raspunsul anticorpilor poate fi slab sau non-existent in diferite stadii ale bolii, la persoane diferite. Spirochetele tind sa ajunga la un nivel maxim la 60 de zile dupa infectie si apoi sa scada la un nivel minim in organism. Astfel, pot fi atat de scazute incat sa nu poata fi detectate cu ajutorul testelor actuale, nici macar la biopsie. In plus, bacteria se poate transforma in forma chistica, facand-o si mai greu de detectat. Daca s-a urmat un tratament cu antibiotice, nivelul acestora va fi din nou insuficient pentru a fi detectat cu tehnologiile actuale de laborator. Spirochetele isi altereaza continuu forma astfel incat sa fie “invizibile” la testatrile de laborator si in fata sistmului imunitar al organismului.

Timp de zeci de ani, laboratoarele s-au bazat pe o strategie de testare a sangelui “in doi pasi” pentru diagnosticarea bolii Lyme. Primul nivel este un test de sange ELISA, care masoara nivelurile de anticorpi impotriva Borrelia burgdorferi. Al doilea nivel, Western blot testeaza, de asemenea, anticorpii impotriva B. burgdorferi, dar merge cu un pas mai departe prin raportarea reactivitatii la 10 proteine ​​diferite gasite in bacterie. Cu toate acestea, aceasta strategie de testare are mai multe dezavantaje:

  • sensibilitate scazuta (o capacitate scazuta de a-i identifica corect pe cei infectati) de 30 – 40% in stadiile incipiente ale bolii Lyme. In toate stadiile bolii Lyme, inclusiv in etapele adesea devastatoare, sensibilitatea algoritmului “in doi pasi” creste la doar 57,6 %!!
  • Western blot nu testeaza multe alte tulpini de Borrelia care provoaca boala.
  • Western blot este predispus la probleme metodologice si subiectivitate in interpretare, care pot duce la rezultate fals negative.

Ce alte variante exista?

  • Testare serologica imunoblot, un nou test care este mai sensibil decat western blot si este proiectat sa ii ia locul.
  • Testare moleculara poate fi folosita pentru a suplimenta rezultatele serologice. EliSpot de la ArminLabs evalueaza raspunsul imun al celulelor T la Borrelia burgdorferi, reflectand astfel activitatea curenta a bolii Lyme. Testul devine negativ atunci cand B. burgdorferi nu mai este activ, ceea ce il face util pentru monitorizarea tratamentului.
  • Global Lyme Diagnostics ofera testul GLD, care testeaza prezenta anticorpilor impotriva proteinelor de suprafata exterioare, extinzand astfel numarul de specii si tulpini care pot fi detectate.
  • Ceres Nanoscience, ofera testul Nanotrap Lyme. Acest test concentreaza antigenii Lyme in urina si apoi detecteaza antigenii folosind ELISA si western blot.
  • Testarea cu tehnologia PCR (DNA Connexions)- chiar daca a fost odata foarte promitatoare, s-a determinat ca aceasta produce frecvent rezultate pozitive false si demonstreaza o sensibilitate scazuta. Numarul scazut de spirochete nu sunt omogene in tesuturi si in mod frecvent, nu se poate detecta astfel ADN-ul. Exista insa demersuri pentru a folosi aceasta tehnologie PCR din urina, fiind cunoscut faptul ca Borrelia colonizeaza vezica urinara a tuturor vertebratelor.

In concluzie, daca nu se poate face uz de mai multe astfel de teste in combinatie, impreuna cu analiza simptomatologiei persoanei, atunci consider ca cea mai buna solutie este un tratament natural de preventie si chiar de eliminare a infectiei dupa muscatura de capusa.

Despre metodele naturale de tratament.

De la descoperirea sa, boala Lyme a fost incarcata de controverse. Comunitatea medicala conventionala sustine ca boala Lyme este rara si ușor de tratat cu o singura runda de antibiotice. Principalii sustinatori ai acestei teorii includ organizatii precum Center for Disease and Control (CDC) din SUA si Infectious Disease Society of America (IDSA). Cu toate acestea, alte organizatii medicale si numerosi experti in tratarea bolnavilor de Lyme si-au exprimat indoieli serioase cu privire la comportamentul etic al acestor grupuri in elaborarea ghidurilor de tratament ale bolii Lyme.

International Lyme and Associated Diseases Society (ILADS) se afla in opozitie directă cu CDC si IDSA, argumentand ca boala Lyme este o afectiune complexa, care necesită adesea un tratament extins, dincolo de recomandarile conventionale. In ciuda dovezilor abundente ca boala Lyme persista dupa tratamentul standard si ca testele de diagnostic curente sunt inadecvate, CDC si IDSA continua sa reziste la schimbarea ghidurilor de screening si tratament. Aceasta continua sa priveze pacientii de testele si de tratamentul de care au nevoie pentru a se vindeca.

In prezent, atat eu cat si colegii mei din SUA, Australia si UK urmam recomandarile unor experti de renume mondial in tratarea bolii Lyme, cum ar fi Stephen Buhner, dr Dietrich Klinghardt, Dr. Lee Cowden, Dr. Richard Horowitz, Dr. Joseph Burrascano.

Mai jos este un sumar al unui “plan de actiune”, care cred ca este esential de urmat in orice stadiu de infectie cu Borrelia si co-infectiile acesteia. Desigur ca acesta trebui personalizat in functie de profilul de sanatate al fiecarei persoane. Abordarea mea se bazeaza pe principiile naturale, functionale si integrative ale sanatatii, pe studiul dobandit in ultimii ani pe aceasta tema, cat si in urma experientei personale recente.

  • Alimentatie

O alimentatie corecta pentru tipul tau metabolic, cu rol de sustinere a functiei imune sanatoase si de reducere a inflamatiei provocata de borelioza, ofera baza solida pentru recuperare. Daca nu stii care sunt alimentele de care are nevoie organismul tau pentru un sistem imunitar robust, atunci poti afla prin testul metabolic. Aceasta metodologie te va invata cum functioneaza metabolismul tau, ce alimente are acesta nevoie pentru o sanatate optima, cum iti poti echilibra biochimia ta unica, si cum sa asiguri reversul simptomelor negative existente. Multitudinea de factori externi care ne-au afectat pe parcursul vietii, cat si mostenirea noastra genetica, joaca un rol important in determinarea alimentelor potrivite pentru organismul nostru.

  • Echilibru biochimic

Dezechilibrul mineralelor se afla la baza tuturor afectiunilor si simptomelor negative. Vindecarea nu este posibila fara detectarea corecta si precisa a dezechilibrului de minerale, in orice organism.

Modul cel mai precis si corect de a determina deficientele exacte de minerale este prin analiza firului de par si cunoasterea tipului metabolic. Doar asa poti sti cu exactitate cu ce minerale trebuie sa suplimentezi, tinand de asemenea cont de faptul ca toate mineralele lucreaza in antagonie si sinergie unele cu altele. Tocmai de aceea este deseori ineficient si chiar periculos sa suplimentezi minerale la intamplare; prin orice suplimentare vei influenta automat si starea altor minerale, vitamine si nutrienti, prin scaderea sau cresterea lor. Astfel poti inrautati alte deficiente sau poti destabiliza alte minerale sau vitamine.

  • Suport imunitar, gastrointestinal si detoxifiere

Borrelia afecteaza functia imuna a gazdei, reusind astfel sa persiste in organism fara sa fie detectata. Aceasta suprimare imunitara face ca gazda sa fie mai susceptibila la infectii oportuniste, cum ar fi Candida, afectand in continuare sanatatea organismului. Boala Lyme cronica poate provoca, de asemenea, autoimunitate prin reactivitate incrucisata intre anticorpii de Borrelia si proteinele propriului organism. Acest mecanism poate sa explice de ce boala Lyme a fost corelata cu scleroza multipla, artrita reumatoida si boala Alzheimer.

De asemenea, Borrelia isi schimba propria morfologie pentru a se sustrage sistemului imunitar; se transforma din forma sa de spirala, intr-o structura chistica sferica, lipsita de proteine ​​de recunoastere a suprafetei celulare. De asemenea, face echipa cu alti patogeni, pentru a forma un biofilm. Biofilmul este un consortiu de microorganisme care traiesc in sinergie si pot deveni rezistente la tratamentul cu antibiotice. De aceea, in infectiile rezistente se pot adauga si nutrienti cu rol de rupere a biofilmului, cum ar fi serrapeptase.

Sustinerea sistemului imunitar si a glandei suprarenale cu alimentatie corecta, stil de viata echilibrat si nutrienti specifici sunt esentiale. Printre cei mai eficienti nutrienti cu rol de a sprijini sistemul imunitar in borelioza si co-infectii sunt:

  • astragalus (3.000 mg/ zi o luna de la muscatura de capusa si 1.000 mg/zi ulterior, pe termen lung, dar NU in cazurile de boala cronica Lyme) 
  • cordyceps
  • alte ciuperci medicinale
  • andrographis
  • cat’s claw (gheara matei)
  • eleuthero
  • ashwagandha
  • extract de lemn dulce

Diferitele co-infectii transmise de capusa pot perturba microbiota intestinala, contribuind la disfunctie intestinala si inflamatie sistemica. Avand in vedere ca 70% din imunitatea organismului se afla in intestine este esential sa se asigure un suport gastrointetsinal adecvat pe toata durata tratamentului. Acesta poate include o varietate de pre- si probiotice, enzime digestive, nutrienti cu rol de vindecare intestinala cum ar fi colostrul si alti nutrienti cu rol de reducere a inflamatiei si iritatiei intestinale si stomacale.

Datorita cantitatii mari de toxine care se vor elibera in momentul eliminarii infectiei si pentru a evita posibile reactii Herxheimer de detoxifiere, se pot adauga nutrienti specifici cu rol de suport al functiilor ficatului si fierei , cat si de “legare” a toxinelor (denumiti binders), cum ar fi chlorella, zeolitul sau carbunele activ.

  • Suport antiinflamator

Borrelia determina un raspuns sistemic profund inflamator, eliberand citokine pro-inflamatorii, care afecteaza in mod negativ tesuturile de la inima, pana la la creier. Efectele neuroinflamatorii ale bacteriei provoaca neuropatie periferica si inflamatii ale creierului, ducand la depresie, anxietate, ceata cerebrala si alte simptome neuropsihiatrice. Aproape toate plantele si nutrientii mentionati in acest articol au si rol anti-inflamator si antioxidant, dar in plus se mai poate consuma si curcumina.

  •  Suport pentru structurile de colagen

Borrelia are o afinitate pentru tesutul conjunctiv si atat bacteriile, cat si citokinele pro-inflamatorii generate de sistemul imunitar pentru a combate infectia, pot deteriora acest tesut si pot provoca o multitudine de probleme, inclusiv dureri cronice. Articulatiile, ligamentele, muschii, creierul, ochii, pielea si inima sunt toate formate din cantitati mari de colagen, o componenta majora a tesutului conjunctiv și, ca atare, acestea sunt printre cele mai afectate de infectie cu Borrelia.

Se poate include in program suport si protectie suplimentara pentru tesutul conjunctiv sub forma de colagen din suplimente, vitamina C, seleniu si supa de oase concentrata. 

  • Program antimicrobian

Programul antibacterian trebuie sa aiba un spectru larg si poate fi insotit sau nu de 20 – 30 de zile de antibiotic (doxiciclina sau azitromicina). Doxiciclina nu elimina toate posibilele bacterii, cum ar fi Bartonella si aprox. 35% din persoane au recidive in urma administrarii de antibiotic in mod singular.

Pentru un efect maxim, programul antibacterian trebuie sa fie urmat impreuna cu extractele naturale pentru imunitate mentionate mai sus, trebuie sa fie foarte individual si sa ia in considerare intregul profil de sanatate al persoanei, starea sistemului imunitar, cat si tipurile de infectii prezente. Cele mai eficiente si uzuale extracte din plante cu rol antibacterian (recomandate de Stephen Buhner, expert recunoscut mondial in medicina pe baza de plante) sunt:

  • Japanese knotweed root (Polygonum cuspidatum)
  • Cryptolepis
  • Cat’s claw (gheara matei)
  • Houttuynia cordata
  • Andrographis
  • Scutellaria baicalensis

Pe plan personal, atat eu cat si fiica mea am urmat si continuam sa urmam cu mare succes un program modificat pe baza recomandarilor lui Stephen Buhner, impreuna cu un tratament homeopat care consta in ledum palustre, aurum arsenicosum si borrelia nos. Am aplicat de asemenea ulei de oregano si de cannabis local de jur imprejurul muscaturii si pe toata suprafata eritemului migrator, care s-a dezvoltat doar la mine.

Preventie.

  • chiar daca locuiesti la casa cu gradina sau pornesti intr-o drumetie, la plimbare in parc, picnic sau orice alta activitate in aer liber unde este vegetatie, ramai pe carari bine ingrijite si evita vegetaia bogata si tufisurile. Atunci cand cauta sa se hraneasca, capusele se urca pe varfurile ierbii si asteapta sa se agate de o gazda.
  • foloseste spray pentru insecte (uleiurile esentiale de eucalipt, lemongrass, lavanda, geraniu, cedar, etc.)
  • efectueaza verificari minutioase ale corpului pentru a vedea daca ai o capusa atasata. Capușele nimfe sunt de marimea semintelor de mac si deci destul de greu de detectat.
  • scoate cat poti de repede capusa atasata, preferabil cu ajutorul unei pensete speciale cum este TickEase. Nu strange corpul capusei, nu rasuci, arde sau nu incerca alte remedii casnice. Acest lucru poate creste riscul de infectie, deoarece capusa ar putea regurgita continutul stomacului in zona muscaturii.
  • aplica imediat pe locul muscaturii o compresa pe care se pune o pasta din argila verde si tinctura de andrographis. Asteapta pana se usuca si apoi o poti spala cu apa. Aplica compresa la cateva ore, timp de cateva zile. Pasta poate provoca iritatii minore ale pielii, asadar asigura-te ca hidratezi pielea intre tratamente. Aceasta pasta ajuta la absorbtia multor toxine din zona afectata si minimizeaza impactul microbilor. Alternativ poti masa locul muscaturii cu ulei de oregano, aplicand de jur imprejur, in cercuri largi.

 

 

Pentru consultanta de specialitate in problemele tale de sanatate, poti programa o consultatie aici.

 

 

Resurse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3879353/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2901226/

https://www.cdc.gov/lyme/signs_symptoms/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6480773/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/3761515/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29576731/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23982378/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2897967/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30037148/

https://www.mdpi.com/1999-4915/10/7/388/htm

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2100128/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6280416/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17041434/

https://msphere.asm.org/content/3/2/e00614-17

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26489537/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5482345/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/3761515/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5176185/

https://wwwnc.cdc.gov/eid/syn/en/article/22/7/15-1694.htm

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4489802/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/11526389/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6287027/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31223496/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4339653/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3721987/

Buhner, Stephen. Healing Lyme.

Horowitz, Richard. Why Can’t I Get Better? Solving the Mystery of Lyme and Chronic Disease.